Friday, October 30, 2009

La ultimul curs cu Feri Baci, din 28 oct, a aparut o "disputa":
Mai este o imagine editata o fotografie sau devine ilustratie?

Un punct de vedere ar fi ca odata ce ti-ai bagat mainile in ea fotografia dispare. Dispare realitatea pe care ai surprins-o pe camera. ... Si in plus nu mai esti ca fotograf mesterul perfect care a stiut de la inceput cum sa incadreze, ce lumina are, ce setari sa faca, cum sa pandeasca clipa si sa apese pe "tragaci"!

Pot accepta si chiar intelege acest punct de vedere purist. Totusi mi se pare plin de orgoliu si egoism si mai putin darnic cu privitorii. Un punct de vedere poate trist si insingurat, un fel de a crea doar pentru tine. ...De fapt, daca stau si ma gandesc, nici nu mai imi pare arta, iar fotograful din creator se transforma in cronicar! Mestesugit, profesionist, tehnic dar doar un cronicar al lumii...



 
Stau si ma intreb daca vreodata vre-un asemenea mestesugar (si o spun cu toata consideratia pentru cel care are asemenea deziderate) va putea sau a putut sa egaleze in fotografia virgina pe care a captat-o, realitatea pe care a vazut-o, de fapt, cu cea mai impresionanta si veche "camera": ochiul si mintea dinaintea declansarii!?




Avem capacitatea de a "vedea" realitatea in modul nostru unic, individual, filtrand in minte un detaliu si scotand in evidenta altul. Vedem in minte scena, spunem povestea, si in acel moment, involuntar si inconstient filtram ghemotocul de hartie de pe jos si amplificam puterea de expresie a celor doi batrani de pe banca, aflati senin la grandiosul dar linistitul final al unei vieti traite din plin. Punem camera la ochi, fixam cuplul in punctul "D" si tragem! Ne bucuram de realizare! Ajungem acasa, descarcam si vedem cum ghemotocul de hartie din stanga jos, in planul apropiat, "fura" toata povestea... Asta e viata! Nu tine cont de punctul nostru unic si particular de vedere.


Realitatea e ca sunt doar doi batrani tristi care toata viata au supravietuit cu greutati, cu bucurii marunte si doar s-au obisnuit unul cu altul... Dar ce creator si inspirant era punctul nostru de vedere, povestea noastra! Ce inspiranta chiar pentru acel cuplu daca ar vedea-o... Poate ar face un ultim efort si ar TRAI macar de acum incolo - o zi, o saptamana, un an...

Un artist fotograf e un creator! Ia o imagine plata a realitatii si o insufleteste cu punctul lui de vedere, cu povestea lui si apoi generos o elibereaza plina de semnificatie (si poate de orgoliu personal) in salbaticie... Si vin apoi "devoratorii" si se hranesc din ea... sau nu...

Exista un curent mai putin inversunat care accepta anumite ajustari ale originalului fara a considera ca astfel manipuleaza fotografia. Conform acestuia se accepta cropuri, ajustari de contrast, balans de alb, denoise, uneori chiar unsharp si eliminare de pete datorate gunoaielor de pe senzor, dar nu manipularea culorilor, colaje, decupaje, filtre artistice si alte manipulari de acest gen. Cred ca e un punct de vedere conciliant dar doar un alt punct de vedere.



... Cred ca pana la urma cel mai important e sa-ti faca tie placere rezultatul muncii tale si procesul care a dus la asta. Iar daca altii aleg sa procedeze diferit, dintr-un alt punct de vedere decat al tau, (si evident ca asa se intampla!), sa dezvolti puterea de a accepta acest lucru. A accepta nu inseamna a fi de acord, nu inseamna nici macar a empatiza cu celalalt. Inseamna sa iei in considerare ca exista in realitatea unica si alt punct de vedere. Ce faci mai departe cu aceasta acceptare, cu acest acknowledge, depinde numai de tine. O poti exploata descoperind ca exista si in tine o farama din acea poveste si sa creezi altceva din acest punct, sau poti sa continui ca mai inainte sau orice altceva. Singurul avantaj absolut al acceptarii este ca iti dezvolta orizontul: odata ce ai acceptat ceva, nu mai poti nega existenta lui dar poti cu responsabilitate sa alegi daca tii sau nu cont de el!

7 comentarii:

Florian ISPAS said...

Asadar un fotograf trebuie sa fie mesterul care stie "cum sa incadreze, ce lumina are, ce setari sa faca, cum sa pandeasca clipa, sa apese pe tragagi" si sa prelucreze imaginea ca sa-si puna amprenta asupra ceea ce a captat. Astfel fotografia devine creatie. Simtul de observatie este necesar pt fotograf dar nu si suficient pt a se numi creator. Copierea realitatii indiferent cum se face, nu este creatie.

Ciprian Balan said...

A fost o perioada, cand, intre noi, blogeri de fotografie, uni profesionisti, uni amatori, uni "doar", a existat un fel de "concurs" fara premii, dar cu miza. Se dadea o fotografie/saptamana si fiecare trebuiea sa o adapteze la viziunea proprie. A fost o experienta pe cat de ciudata pe atat de interesanta si amuzanta. Cate viewfinder's atatea impresii si tot atatea viziuni. O copie acceptabila a "vederii" o poate face si surprinde oricine. Cu orice. Chiar si un sentiment, senzatie, parere. Atunci, ce diferentiaza un fotograf de pozar? Fotograful gandeste fotografie, e limba lui nativa cand pune mana pe aparat. Exprima in limbajul de fotograf. Si ca in orice limbaj, corectia, pentru o exprimare cat mai corecta, este necesara. Pana la ce nivel? Fotograful decide. Produsul final il reprezinta. E un "autoportret" al lui in fiecare fotografie, indiferent de subiect si de tema.

Vlad Radulescu said...

Personal, sunt de acord cu toate modificarile si interventiile asupra imaginii, ce tin de compensarea limitarilor aparatului /obiectivului (luminozitate, balans de alb, contrast, decupare etc), dar care nu schimba morfologia initiala a imaginii. Ce nu mi se pare acceptabil atunci cand vorbim de FOTOGRAFIE (vezi orice dictionar), este adaugarea sau scoaterea de elemente nedorite din imagine, adica modificarea morfologiei imaginii capturate pe senzor sau film. Daca am scos din cadru o pisica nedorita, imaginea nu se mai poate numi fotografie, ci ilustratie sau oricum altfel. Deja nu mai vorbim despre impresionarea materialului fotosensibil, asa cum s-a intamplat initial, ci de o trisare, o manipulare a imaginii initiale. Si cum manipularea nu se produce prin expunere suplimentara la lumina, ci prin algoritmi digitali (clonare etc.), nu vad cum s-ar mai putea numi FOTOgrafie. Accept pe deplin decuparea fotografiei pentru a elimina respectiva pisica, pentru ca ceea ce ramane reflecta in continuare realitatea. Nu sunt de acord cu Florian, cum ca reproducerea realitatii indiferent cum se face, nu este creatie. Creatia este in creierul celui care stie sa vada realitatea respectiva si, folosindu-se de lumina, un anumit unghi si alte mijloace necesare, reuseste sa creeze o imagine impresionanta, atunci cand nimeni altcineva nu a vazut ceva interesant in locul respectiv. Asta este adevarata carte de vizita a fotografului. Henri Cartier Bresson mi se pare un exemplu pertinent in sensul asta. Altfel, “dupa razboi, multi viteji se arata”. Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu ma dau inapoi de la orice fel de manipulare vizuala a unei fotografii, numai ca dupa ce am facut asta, ma simt dator fata de mine sa nu o mai numesc fotografie, ceea ce rezulta nu este meritul meu ca fotograf, ci ca editor de imagine. Este posibil ca in momentul in care am facut fotografia sa-mi fi atras atentia doar anumite elemente de forta si sa nu fi observat altele care ma deranjeaza ulterior, dar asta nu schimba lucrurile. Fotograful creator este cel care ofera materia prima editorului de imagine. O fotografie slaba, fara valoare nu merita efortul si timpul prelucrarii. Faptul ca suntem si fotografi si editori de imagine este cu atat mai bine.

Florian ISPAS said...

Fotograf se numeste cel care realizeaza fotografii. Fotografia este bucata de hartie pe care este reprezentat ceva sau fisierul imagine de orice format si extensie. Cum se ajunge la produsul final este rolul 100% al fotografului si nu intereseaza pe nimeni, nici nu trebuie spus. La fel cum inainte fotograful trebuia sa stie chimie si fizica pentru a realiza o fotografie, un fotograf din sec XXI trebuie sa stie operare PC pt a obtine ceea ce a vrut. Daca natura nu i-a oferit ce a vrut, atunci trebuie sa stie cum sa faca sa ajunga la fotografia finala de care e multumit. El trebuie sa creeze ceea ce are in minte si fotografierea este doar o parte din intregul proces de creatie.

AnDRAW said...

Cred ca asa este... Pe cel care nu face fotografii nu-l inereseaza procesul. El consuma imaginea, povestea, produsul final. Singurii pentru care e important procesul sunt cei "din breasla".
Aseara stateam de vorba cu niste prieteni si le povesteam de curs, ce am mai invatat, ce am asimilat, reguli, linii etc. La un moment dat, probabil plictisit de logoreea mea, un prieten mi-a zis foarte sec: daca ii place ce vede, ii place pur si simplu! Nu cuantifica distante, unghiuri, linii sau pucte de forta, tonuri si reguli! Nici nu le stie si nici nu si-a propus sa le invete! Pur si simplu priveste imaginea si simte ceva sau nu.
Pentru fotograf e important sa stie toate regulile pentru a putea, cu ajutorul lor (prin respectarea sau incalcarea lor) sa transpuna in imagine povestea lui si sa-l faca pe privitor mai sensibil la imagine.
E exact cum ne spunea Cosmin: pui un cal sa urce din stanga jos catre dreapta sus si o sa vezi pregnant efortul, forta! Il pui sa urce invers si privitorul nu va mai fi la fel de impresionat. De unde vine regula? Din cultura europeana unde invatam de mici sa citim de la stanga la dreapta si de sus in jos. Si invatam asa de bine ca uneori, de cele mai multe ori!, ne ucide flexibilitatea. Probabil ca o mica parte dintre privitorii de aceeasi cultura, nu vor "citi" si imaginile in acelasi mod, dar psihologic vorbind acestia nu sunt "normali", in sensul ca au o alta disponibilitate mentala de a iesi din tipare.
Pe de alta parte, fotograful poate exploata acest lucru (normalitatea) si sa rupa regula pentru a soca. Se produce acelasi efect: privitorul "normal" va fi contrariat de efect si va intarzia asupra imaginii lasandu-se impresionat. Privitorul nu cunoaste regulile (de cele mai multe ori!). El inconstient consuma sau nu imaginea, creaza sau nu povestea din spate. Daca reproduce sau nu povestea fotografului nici nu este important. Aici intram si mai adanc in arhetipuri culturale si tipare de gandire...

Recitind ce am scris pana acum imi vine in minte inca o intrebare pentru Vlad: Daca intorci imaginea in oglinda pentru a exploata o regula de puncte sau linii de forta se cheama ca alterezi realitatea asa cum a fost ea surprinsa de camera. Asta mai este fotografie? :)

... si apropos de flexibilitatea mentala si de a te invata sa gandesti si sa reactionezi dupa tipare: cred ca a consuma arta (vizuala, lirica sau de orice fel) este un exercitiu mental prin care iti antrenezi mintea sa iasa din tipare. Dar despre asta in alt post... curand!

Vlad radulescu said...

:) Cred ca intrebarea este retorica. Daca dupa ce ai intors imaginea in oglinda prin algoritmi de prelucrare digitala, s-ar numi in continuare fotografie, noi toti am fi niste fotografi mult mai buni decat suntem de fapt. Si devine evident motivul pentru care multi fotografi insista ca fotografia este imaginea finala, oricum ar fi fost ea facuta. Insa realitatea este alta si nu am stabilit-o eu asa. Vezi wikipedia, dexonline etc.
Florian, nu este vorba numai de reflectarea realitatii, fotograful creaza limitele realitatii ce merita reflectata si accentueaza un aspect sau altul prin unghi de fotografiere, expunere etc. Daca nu-i place realitatea, ghinion de nesansa. Poate ar fi putut sa surprinda o poza buna si in conditiile date, daca ar fi stiut sa vada ce trebuie. Ce vreau sa spun de fapt este ca un fotograf bun fie nu face poza, daca nu merita, fie stie sa surprinda ce trebuie si de obicei asa se si intampla.

Ciprian Balan said...

"Ce vreau sa spun de fapt este ca un fotograf bun fie nu face poza, daca nu merita, fie stie sa surprinda ce trebuie si de obicei asa se si intampla." by Vlad.
Hai sa iti povestesc o intamplare. Dupa o excursie mi-am dat seama ca am obiectivul patat. Mi-am scos trusa de curatare, l-am curata, apoi am iesit sa trag cateva cadre sa vad daca se mai vede pe fotografie mizeria de pe obiectiv, total absent la ce fotografiez si pur cu scopul de a verifica curatul obiectivului. A iesit Final Fire [scuze Andrei ca dau link catre blogul meu, e doar pentru exemplificare]. In alte conditii nu trageam niciodata acest cadru si seria care a urmat. Un fotograf, fotografiaza. Constient sau inconstient de ceea ce prinde. Dupa ce inveti sa vorbesti, constructiile verbale vin de la sine, creierul nu mai face eforturi sa le alcatuiasca. Te concentrezi asupra mesajului, subtilului. Asa e si cu limbajul fotografiei. Dupa ce ai elementele din care se compune, e natural. Si, dupa cum ziceam in prima interventie, Si ca in orice limbaj, corectia, pentru o exprimare cat mai corecta, este necesara. Pana la ce nivel? Fotograful decide.. Succes!

Related Posts with Thumbnails

Copyright


Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.

ACEASTA E LUMEA IN CARE TRAIM:










Validation



Pranav Mistry: The thrilling potential of SixthSense technology


La Freestyle Revolution Roumaine from PeRole.Ro on Vimeo.


Manifest




 

blogger templates | Make Money Online