Sunday, November 29, 2009

Ce meci frumos! Ce curat! Ce clar!
Bute a fost magnific! Puternic dar suplu, usor dar cu un brat de fier!












Thursday, November 26, 2009


1/5
ISO200; 1/200s; f/8; 100mm



2/5
ISO200; 1/200s; f/8; 105mm



3/5
ISO200; 1/200s; f/13; 230mm



4/5
ISO200; 1/200s; f/13; 135mm



5/5
ISO200; 1/200s; f/8; 130mm

PS: Fotografiile sunt needitate pentru a surprinde evolutia.

De ce oare nu vedem clar prostitutia si siluirea la care ne supunem benevol in fiecare zi?!
Suntem fie "victime nevinovate", fie "cavaleri" (de fapt inrobitori, dar noi asa ne vedem). Fie stam placid sa ne ploua intamplarile vietii, fie alergam pasionali dupa himere. Uneori cand momentul de fericire dureaza prea mult avem un imbold puternic sa aflam "de ce"-ul si apoi sa ne simtim vinovati.
E oare important sa afli raspunsul la "de ce"? Schimba oare asta ceva din ce s-a intamplat deja? Poti oare sa aplici in viitor "raspunsul" la un "de ce" anterior sau e doar himera confortului care vine din experienta?

...Cand oare "de ce"-ul ti-a adus fericire ultima data?

Noiembrie.

Wednesday, November 25, 2009





Iar dupa observatiile primite (multumesc Catalin Savulescu si Catalin Fudulu) si jumatate de ora de PS a iesit asta:

Shape

Monday, November 23, 2009

cautari...

Daca am zis, am zis!

M-am intors si inarmat cu trepied am refacut imaginea turnului de apa de la Domeniul Stirbei si mai mult decat atat:

1/4


2/4
sau:


3/4


4/4

Sunday, November 22, 2009

"sa vrei pana la mie, sa poti pana la suta"

"Traim ca intr-un circ de purici." (Connie Larkin) Invatam sa sarim in borcan fara sa ne lovim de capac, adica sa fim safe. Apoi, cand ni se ofera posibilitatea de a sari afara din borcan, nu mai putem pentru ca ne-am antrenat prea tare sa sarim sub nivelul capacului ca sa nu ne lovim.

Asa se face ca desi noi ne cunoastem intr-un fel, cand iesim in lume ne surprindem intorcand capul in cealalta parte cand cineva arunca gunoaie pe strada, langa noi, sau chiar razand cu cinism sau amuzati la remarcile nesimtite ale altora. Am "invatat" sa jucam mic, sa vrem doar cat vedem ca ne este accesibil si sa nu speram. Cand uneori se deschide capacul, brusc ne imbolnavim de agorafobie! "E oare bine asa?" "Nu cumva asta o sa ne afecteze mai tarziu?" "Asta nu-i pentru noi!" "Daca nu merge? Atunci ce ne facem maine?"

Cum ar fi sa traim azi?! Cum ar fi sa ne luam aparatul si sa desenam lumea asa cum ne place noua?! Pana la urma, fericirea e o stare de spirit, este despre A FI, nu despre A AVEA!



Saturday, November 21, 2009

Astazi, la curs, ne-am strans ambele grupe si ne-am uitat la fotografii, le-am comentat, ne-am pus note... Am vazut foarte multe fotografii foarte tari! Mi-am deschis orizonturile cu privire la subiecte, la abordari, la moduri de prelucrare...

...Pe drum am reusit sa-mi dau seama ca nu sunt ok cu ce s-a intamplat. Am plecat frustrat! Nu-mi venea sa cred ce note proaste am luat! Tocmai eu! Am rememorat seara si mai intai mi-am gasit o tona de justificari pt nemultumirile mele. M-am alimentat si m-am acoperit si de povestile altor colegi... Tot nesatisfacut am ramas.

Doream sa ies din starea asta si parca nimic nu ma ajuta... Ajungeam in acelasi punct unde parerea mea despre mine nu coincidea cu cea a colegilor si a evaluatorilor...
Am luat atunci la mana fotografiile castigatoare si am fost iar de acord, ca si la curs, ca erau foarte tari! Apoi mi-am luat la bani marunti cu onestitate, nu ca la curs, poza mea... Ce sa vezi?! Avea potential ca idee dar realizarea era de kkt! ...Chiar era!

Toate observatiile colegilor si lectorilor: de bun simt, chiar menajante pe alocuri!

... m-am mai calmat, dar tot nemultumit am ramas! "De ce la mine nu au vrut sa se uite la toate fotografiile ci doar la cele pt concursul de arhitectura?! La altii s-au uitat... Pe altii i-au pus sa aleaga altceva evident mai bun, am ales chiar noi impotriva colegului care expunea! ...si eu?! Ce, am ciunga-n par?! Eu am fotografii bune in general... Si nici n-am prea avut timp sa ma pregatesc cu cele mai bune..."

Apoi liniste... Formulasem in cuvinte tot ce aveam de spus!

....liniste...
...Incet, incet linistea a fost perturbata de amintirea cuvintelor de la inceputul clasei: "...trebuia sa PREGATITI 10-15 fotografii prelucrate, la 800pixeli, ingrijite..." Apoi cuvintele din mailul Amaliei, mail pe care il citisem si constient alesesem sa nu il respect intocmai... "in seara aceasta ne intalnim, asa cum am vorbit, pentru a discuta fotografiile facute sambata la Mogosoaia si Stirbey. de la ora 18. O sa va rog sa alegeti dintre cadrele facute cele mai bune 10-15, pentru a valorifica la maximum timpul de analiza. Daca se intampla sa nu fi ajuns la intalnirea de saptamana trecuta, va rog sa aduceti fotografiile realizate in timpul cursului, pe diferite teme, care nu au fost discutate cu niciunul dintre lectori. Dar nu mai mult de 10-15 cadre!!!!" ...apoi au venit cuvintele colegilor si ale lectorilor: "...eu nu as fi ales-o pe aia ci pe cealalta..."!

Si m-a lovit: EU am ales poza aia! Cand am bagat-o in PS, STIAM ca nu e reusita, dar prea multi cunoscuti fusesera impresionati de grafica ei, de idee, asa ca eram convins ca o sa dau pe spate pe toata lumea... Nici o clipa nu am ascultat ratiunea care imi spunea ca e nereusita... M-am si gandit la ce noduri in papura imi vor gasi (dar nu si la realitate, la fapte) si am facut-o in doua variante: una sharp de "Alien" si alta soft de poveste, de mister... Stiam ca are hibe si totusi am mers in continuare pe ea... Am pus si poze corecte... Dar erau "banale" in comparatie cu asta... Eu am ales-o...

Si constientizand asta mi s-au topit si frustrarea, si nemultumirile si am vazut ca de fapt am primit lectia pe care o cerusem: sa invat sa imi aleg fotografiile!

Acum am putut sa vad ca si in fotografie e la fel: daca eu stiu ca are gauri atunci sigur vor mai stii si altii! A fi fotograf inseamna a fi atent la detalii si a vedea intregul! Le spun cu superioritate tuturor ca "aproape gravida" nu exista, dar cand a venit vorba de pozele mele "mi-am permis"! Apoi am avut pretentia ca nimeni sa nu observe acest lucru... Ei bine ghiciti ce? Au observat toti!

PS: Am mai invatat un lucru important: cand vad un subiect interesant sa nu il alerg cu zece mii de poze pe care sa le prelucrez ulterior ci sa stau linistit, sa calculez unghiurile, incadrarile, sa aleg echipamentul corect si sa trag eficient, putin dar bun! Sa fiu lenes: sa gandesc mai mult si sa transpir mai putin!

Wednesday, November 18, 2009


1/7 2/7



3/7



4/7


5/7



6/7
(stiu ca trebuia sa scot varza de jos!)



7/7

 "La trecutu-ti mare, mare viitor!"

1/5                                                           2/5

3/5

4/5

5/5

cred ca nu sunt necesare si alte cuvinte...

Am primit reclamatii ca nu postez si poze mai colorate...


1/4


2/4


3/4


4/4

Cataline, daca ai vorbe si pentru mine, baga, te rog!

Tuesday, November 17, 2009

1/6

2/6

3/6

4/6

5/6

6/6

Cam asta am vazut repetandu-se de nenumarate ori, acum doua duminici, pe Lipscani. De la un atelier de reparatii pantofi, de langa o franciza de produse de patiserie in fata careia zacea impasibila o vanzatoare fara chef, tot iesea un barbat si arunca in strada mancare la porumbei. Ca intr-un circ absurd prin repetitia staruitoare, porumbeii veneau sa manance, barbatul se apropia neobisnuit de mult (pentru Bucuresti), apoi, in timp ce unii trecatori se minunau de la distanta si se bucurau de spectacol, aparea cate un trecator grabit care alunga toti porumbeii. Intr-un dans ciudat porumbeii ocoleau grupul de cladiri, barbatul intra in atelier si iesea cu pumnul plin de seminte si framituri de paine exact la timp. Le arunca, iar porumbeii se asezau dinnou la masa...

Am stat atunci si m-am intrebat: cum de un atelier de pantofi poate sa produca mai multa mancare pentru porumbei decat o patiserie? Cum de un om poate cu atata staruinta sa hraneasca niste pasari doar pentru placerea de a le avea aproape? Cum pot unii oameni sa fie atat de incremeniti? Ce ne mai poate perturba din graba noastra cotidiana?

Thursday, November 12, 2009

Duminica trecuta, in IOR am privit oamenii bucurandu-se de ultimile clipe mai calde ale acestei toamne si am incercat sa surprind cateva cadre care sa simbolizeze miscarea. Nu o miscare abrupta, puternica plina de efort, ci o miscare relaxata, placuta, "de duminica" si totusi plina de vitalitate si de lumina:

1/9

2/9

3/9

4/9

5/9

6/9

7/9

8/9

10/9 ...
:) 9/9



Comentarii? Sugestii?

PS: In urma unei observatii de la Catalin Savulescu, pentru care ii multumesc, repostez 6/9:

Related Posts with Thumbnails

Copyright


Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.

ACEASTA E LUMEA IN CARE TRAIM:










Validation



Pranav Mistry: The thrilling potential of SixthSense technology


La Freestyle Revolution Roumaine from PeRole.Ro on Vimeo.


Manifest


 

blogger templates | Make Money Online