Saturday, December 25, 2010

Tuesday, December 14, 2010

despre pacea din noi...


Am fost pentru prima data pe malul marii iarna. Adica am trait aproape un an si jumatate la Constanta si evident am prins si iarna acolo, dar eram copil... Aveam doar 24 de ani si eram prea prins sa se invarta rotile camioanelor ca sa mai am timp de mine. Eram tumultos si spumos ca un vin tanar, nestat din fiert. Aveam timp de fete, aveam timp de carti, aveam timp de baut Lacrima lui Ovidiu, de ascultat noaptea teatrul radiofonic, de discutii interminabile cu prietenii si de monopoly aveam timp si de rentz si de scrable... In general aveam timp... Numai de pacea din mine nu aveam timp. De fapt nu ma preocupa prea mult subiectul. Credeam ca numai lupta conteaza, zbaterea, falfaiala aripilor si ascutitul ghearelor...

In sfarsit, am fost la mare iarna!
Uimitor cata pace poate sa aduca o plimbare pe tarmul pustiu! E de nerecunoscut plaja goala fara muzica, fara strigate, fara cearsafuri si fara deseuri. Si e de nerecunoscut gandul si sufletul tau dupa o asemenea plimbare. Am ajuns inapoi la mine, pentru o perioada, ...am stiut ce este important si ce nu, am simtit si m-am simtit. Am aflat cine sunt - inca o data....

Cauta-ma printre vise.
Cauta-ma printre cioburi.
Si printre scoici moarte poti sa ma cauti
si printre flacari
si printre pasari
si printre lei.

Ma vei gasi acolo unde sunt,
cand ma vei cauta.



1/10

2/10

3/10

4/10

5/10

6/10

7/10

8/10

9/10

10/10


Si inca ceva: iarna marea se primeneste. Arunca pe mal cochilii goale de scoici si melci. Frigul si umezeala le simti abia dupa 30 de minute de plimbare, cand esti departe si iti mai ia inca 30 de minute ca sa te intorci... sau poate doar 15... :) Ia-ti o plasa cu tine, o caciula si un vis. Marea, iarna, nu o sa te dezamageasca.