Tuesday, December 14, 2010

despre pacea din noi...


Am fost pentru prima data pe malul marii iarna. Adica am trait aproape un an si jumatate la Constanta si evident am prins si iarna acolo, dar eram copil... Aveam doar 24 de ani si eram prea prins sa se invarta rotile camioanelor ca sa mai am timp de mine. Eram tumultos si spumos ca un vin tanar, nestat din fiert. Aveam timp de fete, aveam timp de carti, aveam timp de baut Lacrima lui Ovidiu, de ascultat noaptea teatrul radiofonic, de discutii interminabile cu prietenii si de monopoly aveam timp si de rentz si de scrable... In general aveam timp... Numai de pacea din mine nu aveam timp. De fapt nu ma preocupa prea mult subiectul. Credeam ca numai lupta conteaza, zbaterea, falfaiala aripilor si ascutitul ghearelor...

In sfarsit, am fost la mare iarna!
Uimitor cata pace poate sa aduca o plimbare pe tarmul pustiu! E de nerecunoscut plaja goala fara muzica, fara strigate, fara cearsafuri si fara deseuri. Si e de nerecunoscut gandul si sufletul tau dupa o asemenea plimbare. Am ajuns inapoi la mine, pentru o perioada, ...am stiut ce este important si ce nu, am simtit si m-am simtit. Am aflat cine sunt - inca o data....

Cauta-ma printre vise.
Cauta-ma printre cioburi.
Si printre scoici moarte poti sa ma cauti
si printre flacari
si printre pasari
si printre lei.

Ma vei gasi acolo unde sunt,
cand ma vei cauta.



1/10

2/10

3/10

4/10

5/10

6/10

7/10

8/10

9/10

10/10


Si inca ceva: iarna marea se primeneste. Arunca pe mal cochilii goale de scoici si melci. Frigul si umezeala le simti abia dupa 30 de minute de plimbare, cand esti departe si iti mai ia inca 30 de minute ca sa te intorci... sau poate doar 15... :) Ia-ti o plasa cu tine, o caciula si un vis. Marea, iarna, nu o sa te dezamageasca.

18 comentarii:

smalldot said...

cred ca are farmecul ei iarna.. mi-ar place sa merg o data cand este marea inghetata :)

frumoasa seria de poze
par intr-adevar facute cu sufletul

Gabriela Pana said...

versuri din suflet, fotografii desprinse parca din poveste...frumos! Stiu ce spui am fost iarna sa vad marea si nu port uita... marca era ireala, atat era de frumosa,iar vantul acela aprig ce venea dispre mare parca se topea de fruntea si obrajii mei ...eram tanara si visatoare si imi placea marea in orice anotimp dar mai ales iarna...

Andreea said...

asta e un fel de taxi, "cauta-maaa tuuu"

frumoase pozele... in cazul asta le prefer pe cele color.

monique said...

Am trait senzatia descrisa de tine... De mai multe ori. E intr-adevar magnifica marea pe timp de iarna. E liniste. Esti tu cu tine si nesfarsitul...

Superbe imaginile! Emotionante versuri... O combinatie de vizual si literar plina de incarcatura artistica si afectiva.

arcadia said...

E prima dată când văd marea iarna. Prin ochii tăi. E fumoasă. Foarte frumoasă. :)

Narnia said...

Intotdeauna mi-am dorit, dar n-am reusit inca sa vad marea iarna. Am fost doar pe o bucata de plaja pustie unde senzatia de libertate, de siceritate de "tu cu tine" era incredibila. Banuiesc ca iarna totul e mai intens.

Sara said...

Am fost si eu iarna la mare..cautam o liniste pierduta...si am gasit-o!"Imi pare ca tin in maini o scoica/ in care prelung si neanteles/ Rasuna zvonul unei mari necunoscute./ O voi ajunge, voi ajunge vreodata pe malul acelei mari, pe care azi o simt, dar nu o vad?" Minunate fotografiile cu scoicile ca niste "petale cum cad pe-aproapele tarm...ca intr-un joc..." Frumos ...

Sara said...

Am zabovit mult in fata fotografiei 7.Nu am nevoie de sacosa si caciula...am luat doar visul ...si cu adevarat totul s-a resorbit de la sine...dezamagiri, tristeti, uratul pe care uneori il purtam in suflet...Ai scris putin...ai lasat fotografia sa vorbeasca, iar ea a facut-o exemplar!

Sara said...

Eratta la comentariul anterior(al meu!)"plasa si caciula"(cu ghilimelele de rigoare!).Scuze Andrei, pendateria...

Veronique said...

mi s-a facut dor de mare :-)

cleodana said...

''Iarta-mi zapada din suflet'' era titlul unei poezii de dragoste imposibil de daruit cuiva care ar fi facut orice, inclusiv timp pentru pace. Ne este necesar falfaitul aripilor, acela interior - cu fiecare bataie de aripa reusim, inconstient, sa innobilam interiorul trairilor si sa pastram intr-un cocon sacru toate zbaterile, anume parca a compensa ritmul agitat care ne ia pe neasteptate atunci cand ni se intampla ceva nemaiintalnit, nemaipomenit, nemaiauzit, nemai...

Ma gandesc ca tot acel polen care se scutura va pansa pana si zgarietura interioara a propriilor gheare (de cate ori nu ni se-ntampla sa ne sfartecam singuri...?! :) ).

In sfarsit, ai fost la mare. Iarna! Stii? Daca n-ai fi fost singur n-ai fi avut sansa sa renunti pentru cateva minute la 'poza' cotididiana care ti se deruleaza zilnic ca un prompter cu (parca) aceeasi stire deja devenita banala. N-ai fi avut sansa visului, iar plaja asta atat de incarcata pentru tine (si prin tine, si pentru noi - GRAND MERCI!), ar fi fost un loc pustiu, al nimanui. Exact ca lumea fara visele oamenilor.

Primenirea asta pe care o face marea este continua, dinamica si respectuoasa cu legile universale, iar omul face asijderea. Doar ca este nevoie de putina 'racoare', de SPATIU, de pasari si de liniste ca sa ne auzim, in tacere, propriul tumult sufletesc. Exista in stare pura si tumultul, si linistea, dar paradoxal, doar foarte strans legate ne pot atinge. Ne este absolut necesara si noua primenirea. Lucrurile simple si spontane au totusi un pret - acela al darului. Ti-ai impodobit sufletul cu iesirea asta, iar eu ma simt sirena. Pot sa-ti cant ceva? Promiti sa si asculti? ;)

Arunca-ti visele in plasa,
Caciula da-o cui ii pasa
De frig, de vant si ploi.
Nu sta atunci cand vrea sa te gaseasca
Un val.
Caci risti sa stai in calea vantului
Si s-ar putea sa ai nevoie
De multe ploi spre-a fi zarit
Pe timp de-omat
De-un suflet ratacit.
(recunosc, cautam pentru 'ratacit' un cuvant care sa descrie, mai degraba, expandarea/regasirea decat ratacirea; dar pe melodia lui Anouk ... http://www.youtube.com/watch?v=dn_CjkNtl6s se potriveste mai bine, zic.)

Klaudia J said...

wonderful image, atmo ...

Sara said...

Nu vreau sa fiu suspectata de laude exagerate, dar iti marturisesc cu mana pe inima ca nu ma mai satur sa iti admir pozele si chiar sa imi las gandul si imaginatia sa zburde...Ce minunatie a iesit dintr-un..banal amestec de carbonat de calciu ...si ce minunat ai reusit ,tu, sa redai imaginea acestor scoici adunate ca intr-un abandon...ca o odihna ..dupa "misiunea" lor de a "fabrica"acea bobita gri albastruie cu reflexe sidefii...perla rasarita din "lacrimile lunii". In folclorul oriental, perlele sunt asociate cu dragostea si cu lacrimile...

walkiria said...

Nu imi place marea iarna! E trista, inghetata si amarata!
E prea mult gri pentru gandurile si sperantele mele, prea mult vant si prea putina lumina pentru linistea mea. Scoicile imi amintesc de vremelnicia noastra pe lumea asta. E drept ca unele sunt foarte frumoase, dar nu sunt vii! Sunt precum amintirile!
Oamenii uita mereu ca prezentul este averea lor cea mai de pret! Prezentul decide daca esti VIU sau daca te prefaci ca traiesti! Ce ne mai place sa ne hranim existenta cu amintiri si cat de perfida este aceasta placere! Traim cu falsa impresie ca amintirile sunt mai luminoase decat clipa prezenta, ne hranim si ne amagim cu stralucirea si culoarea unor “scoici moarte” si uitam sa construim frumosul “acum” şi “aici”!
Sunt o fiinta profund solara si atunci cand ma recompun, cand imi primenesc sufletul si tristetile privesc intotdeauna catre soare. Am nevoie de caldura, am nevoie de lumina!
Asa mi-e constructia!
Imi plac foarte mult versurile si fortografia nr.8 care imi aduce aminte de ziua memorabila in care am implinit 20 de ani! Ce vremuri! Ce magie! Ce curaj! Ce caciula plina de vise!

Sara said...

"Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat/ Ca o umbra,ca un sarpe dezarmat."

Sara said...

"Pedanterie"!(nu...."pendaterie"_...Scuze Andrei ...nu e ignoranta...e greseala de tastare!)

Florian ISPAS said...

Frumos scris, frumos capturat si pot sa confirm si eu acest lucru cu marea. Intr-adevar e deosebita, dar ii lipseste ceva care eu am asociat cu ea. Ii lipseste mirosul de alge, iarna nu se simte, mie mi se pare ciudat dar e perfect normal si din acest punct de vedere marea de iarna nu e marea de vara.

Craciun fericit si lumina buna!

Lif said...

Am fost si eu iarna la mare.Este atat de frumos..linistitor..Iar pozele tale sunt superbe.Bravo

Related Posts with Thumbnails

Copyright


Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.

ACEASTA E LUMEA IN CARE TRAIM:










Validation



Pranav Mistry: The thrilling potential of SixthSense technology


La Freestyle Revolution Roumaine from PeRole.Ro on Vimeo.


Manifest


 

blogger templates | Make Money Online