Sunday, August 22, 2010




Revolta

Hei!
Voi, zei ai vietii si ai mortii,
Voi cei ce guvernati lumea!
Pentru ca la nasterea mea nu mi-ati cerut acordul,
Ma voi lupta pentru ca viata si moartea sa nu depinda
tot de voi!

Friday, August 20, 2010

la tarm...


  
***
Om, si piatra, stau fata in fata si se privesc:
aceeasi materie, aceeasi tacere, acelasi pustiu de raceala.
...
Mai cruda ti-e soarta, omule, caci esti o piatra umblatoare!

Wednesday, August 18, 2010


Spunea aiKo intr-un comentariu anterior: "Cred ca inainte de a fi liberi trebuie sa intelegem in ce fel suntem captivi."...

Pentru ce e important sa stii asta?! Cred ca important e doar sa stii ca esti captiv si sa te stii pe tine, sa stii mai exact in ce fel vrei sa fii liber. Inainte de a fi liberi nu e nimic! Aceea e starea naturala! Dupa ea e "starea de sclavie". Mai intai esti liber si apoi 'inveti' regulile si iti insusesti temerile si fricile si asta te face sclav (al societatii, al presupunerilor etc.).


Suntem 'sclavi' in atat de multe moduri! Unele ne macina altele sunt acceptabile, altele le dorim. Tanjim dupa a fii sclavii care sunt 'obligati' sa faca anumite lucruri - alea care ne place sa le facem. Atunci cand simtim apasarea unei sarcini neplacute lucrurile se schimba radical... Ce am vrut sa spun e ca ne place sa facem anumite lucruri iar daca sunt si 'sarcina' atunci satisfactia sporeste, apare catalizatorul 'uite cate fac eu pentru tine!'.


Revin: atunci cand resimtim peretii, atunci suntem in mod automat captivi. Si atunci pentru ce sa mai stau sa ma intreb in ce fel sunt captiv? Pentru ce sa inteleg ce m-a adus in acea stare si cum anume?! Resimtirea gratiilor include constientizarea si intelegerea starii de captivitate, altfel noi am fi vizitatorii de la zoo si nu exemplarele!


...In legatura cu partea a doua, cu “eu credeam ca tu credeai ca eu credeam…”, sunt de total acord cu tine daca vrei sa spui ca suntem mult prea antrenati sa presupunem si apoi sa ridicam presupunerea la rang de ipoteza matemetica ce trebuie demonstrata. Da! Decodificam totdeauna cu cheia noastra ceea ce interlocutorul a codificat cu cheia proprie si suntem antrenati ca aproape niciodata sa nu luam in considerare ca s-ar putea sa fie chei diferite... E tragic si aproape dezolant sa iti dai seama ca asa te-a antrenat toata viata ta de pana acum si ca e poate singura lectie pe care ti-ai insusit-o cu adevarat de nota 10! ...ca a devenit parte din tine... Din acel moment ai de ales daca asculti interlocutorul din punctul in care cheia e publica, sau si mai corect fara cheie, sau continui sa presupui si sa decodezi cu simbolurile si dictionarul propriu. Spun 'si mai corect fara cheie' pentru ca ne simtim mai destepti sa metaforizam si sa alambicam si sa simbolizam lucrurile si asta presupune un 'dictionar' particularizat. Ne simtim prea banali sa folosim simbolistica si dictionarul cvasipublic atat cand cream mesajul, cat si cand il receptionam si decodificam. ...Necesita o inteligenta si o vointa de supraom al lui Nietzche pentru a lua lucrurile si comunicarile asa cum sunt prezentate. ...si necesita exercitiu!




Update: Prima oara am auzit de codificarea si decodificarea mesajului verbal si nonverbal de la o prietena. Ea propunea un joc pe care am incercat ulterior sa il dezvolt putin. E cam asa:
1.  se alege un cuvant (care eventual sa reprezinte un atribut uman, o stare etc., de exemplu 'prietenie'),
2.  fiecare scrie pe hartia proprie trei cuvinte care luate impreuna, inseamna pentru el acel cuvant ales initial. 3. dupa ce toata lumea a scris, se confrunta 'definitiile'.

E surprinzator sa observi cum atunci cand cineva spune ca e prieten cu X, se gandeste la respect, incredere si distractie, iar X primeste acest lucru ca fiind distractie, timp petrecut impreuna si buget comun, iar un observator independent de cei doi o vede ca o declaratie de loialitate, respect si recunostinta...

Mai departe se poate merge pana la a decodifica si defini similar si cuvintele din definitiile initiale, se pot alege definitii in 4 termeni sau cinci, se pot da ponderi termenilor si crea prioritati care analizate contextual spun multe despre oamenii respectivi. Succes cu acest 'joc' atunci cand aveti probleme de comunicare cu un apropiat!

Wednesday, August 11, 2010

Spuneam data trecuta ca am fost educati, antrenati, de toata viata noastra cu tot ce cuprinde ea, carti, scoala, prieteni, dusmani etc., sa credem cu convingerea lui "stiu" ca astazi suntem asa cum suntem datorita si din cauza celor trecute deja. Simtim asta in fiecare celula din noi si pe baza acestui lucru facem reguli: "daca fac asta o sa patesc ce am patit data trecuta (sau ce a patit X)". Facem reguli in viata noastra cu simplitatea si usurinta cu care judecam si dam sfaturi.

Ce uitam este ca numai pe un calculator nu-l poti convinge sa faca altceva repetand aceeasi succesiune de operatii. Uitam ca doar acolo timpul este suspendat si culorile sunt numere intregi. Uitam ca viata este "analogica"...


Cum ar fi daca am trai in fiecare moment ca si cand viitorul pe care ni-l dorim ne reprezinta si ne croieste?! Probabil ca am incepe sa ne simtim fericiti si in siguranta chiar de atunci. Si culmea este ca ne-am simti asa fara a fi in aria pe care o controlam. In general, ne asteapta viitorul pe care il "vedem".


In mintea noastra credem ca visam sa facem un lucru sau altul, cand, de fapt, noi doar dorim acel lucru, aspiram la el... E oare vreo diferenta intre a visa si a dori? Eu cred ca da. E diferenta pe care ti-o da "vizualizarea" acelui lucru. Am spus "credem ca visam" si nu "visam" pentru ca nu suntem obisnuiti sa imaginam lucrurile. Nu suntem obisnuiti sa gandim in cuvinte ci in idei si feelinguri. Ce e rau in asta? Pai asta face diferenta. In capul nostru stam cu aspiratia, cu dorinta, cu ideea si nu facem pasul urmator logic: sa materializam ideile si sentimentele in cuvinte si mai departe cuvintele in vorbe si mai departe vorbele sa le insufletim in imagini pentru ca apoi sa facem munca pentru a materializa visul! ...ramanem la stadiul de dorinta...



Ma intorc la regulile pe care ni le impunem... Am citit carti, am mers la scoli, avem "scoala vietii" si toate astea ne "indreptatesc" sa credem despre noi ca suntem destepti si isteti si nimeni nu ne poate "face". Uneori, totusi, suntem "rapusi" de cate o situatie din viata si nu ne revenim. Se intampla asta oare pentru ca regulile noastre au creat tipare de gandire si actiune? Se intampla oare asta pentru ca suntem fixisti si rigizi? O judecata despre ceva sau cineva se termina automat cu o sentinta: "e jigodie!", "e cocalar", "e frumoasa!", "e urata!", "E!"... Stim noi, cand suntem pe "modul automat", sa vedem, sa recunoastem in noi acest fixism, aceasta lipsa de dinamica in gandire, acest "carton" pe care il citim de parca ar fi indicatorul vietii noastre?






Pe cand pe marii zei poetul ii dispretuia
si-n contra pe Bachus si pe muze in versuri venera,
din barca de pe lac s-a aplecat sa mai sarute-odata luna -
si s-a 'necat.

Monday, August 09, 2010

Uneori stam singuri si prosti si ne minunam cat de frumosi si de destepti suntem acolo sus si cum nu ne intelege nimeni... Suntem orbiti de propria vanitate...


De fapt, suntem o alcatuire complexa de puncte mai inchise si mai stralucitoare si asteptam auditoriul perfect. Stam ingramaditi in noi, cimentati in niste norme etice si morale pe care nu le-am creat noi si despre care nu ne-a intrebat nimeni niciodata... Stam incrancenati sa dam bine indiferent daca asta ne costa fericirea.


...si daca, Doamne fereste, cineva ne arata ce orizont stramb si inchis avem, cum nu indraznim sa iesim din tipare spre o speranta de fericire, ne suparam si ne justificam cu toata educatia noastra, cu toate cartile citite, cu toate documentarele si sitcomurile sau telenovelele vizionate! Orbim si surzim si ne demonstram inca odata ce singuri si neintelesi suntem noi si cum nu ne merita nici chiar ei, cei pentru care am facut atatea! 

 
  
Pur si simplu ceea ce nu este in ochiul nostru, ceea ce nu ne izbeste brutal in fata, se estompeaza ca si optiune si se aglomereaza in ceva neclar care blocheaza viitorul. Iar daca suntem avertizati de acest lucru, avem o abilitate deosebita de a folosi trecutul ca regula pentru viitor... Il folosim in mod surprinzator ca justificare pentru ceea ce suntem si pentru ceea ce ni se intampla, dar pierdem aceeasi abilitate cand se pune problema de a vedea ca daca nu schimbam nimic acum, "azi-ul" de azi ne va crea maine la fel de aglomerati si obtuzi si incremeniti si singuri in paradoxala aglomerare de "noi".  



Ne refuzam orizontul si ne refuzam fericirea si ne furam singuri caciula pana la sfarsitul sfarsitului intr-o alunecare plata si inutila unde este "spectaculos" doar vantul care ne suiera pe la urechi cand nu facem nimic, cand lasam in urma noastra doar o dara de bolboci vizibili cat clipesti de doua ori din ochi. Ne minunam ce repede mergem si ce valuri producem si uitam ce am dorit si ce este important.


Sunday, August 01, 2010



























































 





























































































 

 












































Related Posts with Thumbnails

Copyright


Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.

ACEASTA E LUMEA IN CARE TRAIM:










Validation



Pranav Mistry: The thrilling potential of SixthSense technology


La Freestyle Revolution Roumaine from PeRole.Ro on Vimeo.


Manifest


 

blogger templates | Make Money Online