Monday, November 29, 2010

In una dintre discutiile mele cu cineva spuneam ca pacea interioara vine din acceptare si cunoastere de sine. Mi s-a replicat:
"Acceptarea poate nu inseamna resemnare dar te duce acolo cu pasi uriasi ...daca nu esti implinit (sa nu zic fericit) nu ai pace... mereu e loc de"mai rau"... poti avea o pace resemnata... sa te multumesti cu ce ai si.. cam atat... Cel putin pentru mine pace inseamna implinire ...liniste ...caldura..(chestii tot mai transparente). [...] Imi spuneai ca nu poti obtine mai mult decat iti doresti... Culmea e ca poti! Unii au mai mult decat isi doresc..unii nu au nici jumatete din ce isi doresc.. Si daca te refereai ca pentru a avea pace trebuie sa-mi doresc, si aici gresit! Poti sa-ti doresti si sa speri si sa faci tot posibilul si viata te fenteaza..." 
Iar acesta este raspunsul meu:

Acceptarea este calea catre pacea interioara. Acceptarea nu inseamna resemnare. Acceptarea nu te duce la resemnare. Cand vorbesc de acceptare este vorba de diferenta de atitudine cand faci ceva "ce trebuie" (am pus ghilimelele pt ca si aici e de discutat cu ce trebuie si ce nu in viata), diferenta dintre: a te chinui cu "facerea" asta si a face acelasi lucru acceptand ca "trebuie" sa il faci, fara a te mai impotrivi tie cand faci acel lucru. Oricum il faci si atunci de ce sa te chinui si sa te lupti aiurea consumand nervi, timp, resurse? Accepti ca o sa faci lucrul si gata. Acceptarea iti da voie sa fii limpede, sa stii ce faci si sa iti asumi ce faci cu bune si rele. [...]
 
 
Fericirea... nu se obtine in zona de confort, adica zona pe care o controlezi. Si mai ales fericirea e o stare de moment, dureaza relativ putin oricat de intensa ar fi. Acum exemplul o sa il dai chiar tu. Gandeste-te la un moment din viata ta in care ai fost cu adevarat fericit (poate sa fie chiar sexual, nu glumesc). Incearca sa rememorezi starea, daca poti sa o si retraiesti. O sa "vezi" ca acolo nu era deloc controlul tau. O sa "vezi" ca nu era despre "a avea", ci despre "a fi". [...]


Ai dreptate in ceea ce zici despre pace in suflet. Absolut ai dreptate. Ori, sa accepti ceva inseamna sa aduci acea pace. Nu exista pace resemnata! Resemnarea inseamna neputinta, inseamna umeri cazuti. Acceptarea inseamna conservare energiei si impacarea cu tine. Acolo nu e resemnare, nu e neputinta. Cand intri in apa stii ca te uzi - nu te resemnezi ca te uzi, accepti ca te uzi. Mi-e clar ca sunt nuante fine si ca e teribil de nou conceptul asta, dar ia-ti cateva momente sa intelegi nuantele si diferentele. [...]


Nu vorbim despre "nedreptatea" vietii aici. Incerc sa conceptualizez speranta, dorinta si puterea mintii. Fara doar si poate ca unii au mai mult decat si-ar putea dori iar altii isi doresc si nu obtin... Dar nu vorbesc despre asta... Pacea, si iar ai revenit la ea, nici nu tine de a spera si de a dori. Tine de a vrea. Si daca ai asimilat ce am zis mai sus acum intelegi ce zic. Daca nu, ma mai straduiesc inca odata: Pace inseamna sa nu te mai framanti. Inseamna sa stii ce ai de facut si sa accepti asta. Inseamna sa alegi prezentul nu sa traiesti in "ce i-as fi zis", "ce as fi facut daca", "cum ar fi" si alte d'astea. Traiesti acum si aici si asta e tot ce contaza! Imi aduc aminte de un vers din parazitii "traim si maine, da' hai sa traim acum!" Mi se pare genial. Traieste in prezent. Prezentul este acum, si acum, si acum... Sa alegi si sa accepti "acum"-ul nu inseamna resemnare, nu inseamna sa nu iti faci sperante, planuri etc.... Inseamna sa nu te framanti daca nu iese acum... Poate iese acum! ;)  Si inca ceva important. Sa accepti "acum"-ul nu inseamna sub nici o farma sa renunti la lupta ci sa nu te mai lupti cu tine!


Monday, November 08, 2010

Sambata, 6 noiembrie 2010, a fost vernisajul expozitiei pictorului Andrei Damo la Cazinoul din Sinaia, Centrul international de conferinte.


"Între curentele secolului al XX-lea, expresionismul abstract ocupă un loc important în peisajul artei universale. În România acest curent pătrunde mai târziu şi destul de greu din cauza condiţiilor ideologice vitrege, s-a manifestat sporadic şi cu dificultate în mediile artistice de la sfârşitul perioadei, cu exponentul principal în persoana pictorului Corneliu Vasilescu, care a atras un număr de artişti tineri către acest limbaj puţin cam ermetic pentru marele public. Printre aceşti tineri se afla şi Andrei Damo cu o evoluţie din expresionismul abstract în ceea ce el numeşte caligrafie osmotică, din acest punct evoluţia imaginii poate lua o direcţie mai mult sau mai puţin abstractă, caligrafia putând fi mai structurată sau mai disipată în cutia expresivităţii."

Related Posts with Thumbnails

Copyright


Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.

ACEASTA E LUMEA IN CARE TRAIM:










Validation



Pranav Mistry: The thrilling potential of SixthSense technology


La Freestyle Revolution Roumaine from PeRole.Ro on Vimeo.


Manifest


 

blogger templates | Make Money Online