Am pierdut simplitatea vietii, am pierdut calea catre noi. Ne-am "emancipat". Ne-am upgradat sufletele si vietile pana intr-atat incat imaginea unui taran (nu, nu e peiorativ cuvantul), care se intoarce de la padure cu caruta plina de lemne, ne starneste curiozitatea, ne incita admiratia.
Oare murim sau evoluam spiritual?
Am întâlnit...ţărani fericiţi!E sigur...evoluăm tehnologic, ne sterilizăm sufletele...Însă noi suntem doar "vinovaţii fără vină"...
ReplyDeleteNici una , nici alta. Suntem niste ignoranti, in mare parte.
ReplyDeleteDaca mai admiram uneori este pentru ca asociem cu ceva ce a fost frumos in vietile noastre!
Trebuie doar sa iti retrezesti simturile! Nu trebuie sa-ti faci timp pentru asta. Trebuie sa te opresti pentru cateva momente sa atingi o coaja unui copac, sa mirosi un trandafir…sa simti iarba verde sub talpi, sa privesti norii, sa asculti freamatul marii, sa dansezi sau sa fredonezi o melodie chiar daca esti in masina sau mergi pe jos. Sa zambesti cu toata fiinta la un copil si atunci cand el iti raspunde sa simti cum ti se umple sufletul.
ReplyDeleteReinvata limbajul gustului in timp ce mananci si simte aromele si consistenta fiecarui ingredient.
Intreaga zi iti ofera posibilitatea sa-ti redescoperi simturile.
…lucruri simple si nu trebuie sa faci nici un efort sa le cauti…
nu exista evolutie aici, ci prin "aici"
ReplyDeletesuperba poza
Conceptul de ''schimbare'' e un paradox. Cred si nu cred in el. Ma leg de ideea de schimbare ref. la intrebarea 'bla bla... sau evoluam spiritual?' ca sa strig in gura mare pe blogul tau, nici calare nici pe jos, nici imbracata nici dezbracata, nici muribunzi nici inaltati (spiritual), ca nu cred in evolutie spirituala. Cred insa cu tarie in descoperiri individuale unice si ireversibile, adanci, care pot transfigura...
ReplyDelete