geografică

GEOGRAFICĂ
uneori, când iubești, nu știi care e visul şi care realitatea.

iubita mea,
ai vrut munții să-i urci până la stele –
şi munţii i-am adus până la tine...
ai început să urci.
când ai ajuns la stele ţi-ai dorit marea –
şi marea ţi-am așezat-o la picioare...
ai urcat muntele ca să te scalzi în mare,
apoi voluptoasa te-ai întins pe nisipul fin de stele...

te-ai odihnit
şi crudă-apoi, sau poate doar neștiutoare,
ai plecat să rătăceşti prin alte cai lactee...

rămas, acuma,
singur pe un pământ pustiu fără de tine,
am început să mângâi nisipul blond
ce mai păstrează încă forma trupului tău divin...
 

...nebun ce sunt!

apari din visul meu,
fecioara,
şi iți voi dărui,
nu munții,
nu stelele,
nu marea –
ci trupul meu.
coboară!