Wednesday, March 03, 2010
1/7
2/7
3/7
4/7
5/7
6/7
7/7POEM - Nichita Stanescu
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Copyright
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.
Posts
+Liviu+Terinte+2012.jpg)
8 comentarii:
Sa fac comentarii despre fotografii ar fi o nerusinare pe care nu mi-o permit. Am sa spun doar ca satula de iarna, astept primavara, si in pozele tale minunate. :)
Incearca, totusi! Permite-ti! Te rog!
Iarna asta a fost frumoasa. Lunga, dar frumoasa. Bucurestiul (sau eu?!) avea nevoie de ea. O sa va mai chinui cu inca un set si gata, vine primavara!
PS: aici ningea ieri.
"transformam fiecare problema intr-o oportunitate, nu?" stiu ca e clisheu :). Imi plac fotografiile, in special 5/7 cu umbrele.
Hi, great blog with great photos! Congratulations from Portugal. Jorge Sousa www.ibernatur.blogspot.com
Superba serie,un mare plus pentru 1,5 si 7,bravo,bine lucrat,
frumoasa seria... preferata mea e ultima
Tot Nichita....
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
si din nou Nichita...
Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
"Cu bulgari de zapada-maini/ Azvarl in focul vesnic"!
Post a Comment