Monday, November 29, 2010

In una dintre discutiile mele cu cineva spuneam ca pacea interioara vine din acceptare si cunoastere de sine. Mi s-a replicat:
"Acceptarea poate nu inseamna resemnare dar te duce acolo cu pasi uriasi ...daca nu esti implinit (sa nu zic fericit) nu ai pace... mereu e loc de"mai rau"... poti avea o pace resemnata... sa te multumesti cu ce ai si.. cam atat... Cel putin pentru mine pace inseamna implinire ...liniste ...caldura..(chestii tot mai transparente). [...] Imi spuneai ca nu poti obtine mai mult decat iti doresti... Culmea e ca poti! Unii au mai mult decat isi doresc..unii nu au nici jumatete din ce isi doresc.. Si daca te refereai ca pentru a avea pace trebuie sa-mi doresc, si aici gresit! Poti sa-ti doresti si sa speri si sa faci tot posibilul si viata te fenteaza..." 
Iar acesta este raspunsul meu:

Acceptarea este calea catre pacea interioara. Acceptarea nu inseamna resemnare. Acceptarea nu te duce la resemnare. Cand vorbesc de acceptare este vorba de diferenta de atitudine cand faci ceva "ce trebuie" (am pus ghilimelele pt ca si aici e de discutat cu ce trebuie si ce nu in viata), diferenta dintre: a te chinui cu "facerea" asta si a face acelasi lucru acceptand ca "trebuie" sa il faci, fara a te mai impotrivi tie cand faci acel lucru. Oricum il faci si atunci de ce sa te chinui si sa te lupti aiurea consumand nervi, timp, resurse? Accepti ca o sa faci lucrul si gata. Acceptarea iti da voie sa fii limpede, sa stii ce faci si sa iti asumi ce faci cu bune si rele. [...]
 
 
Fericirea... nu se obtine in zona de confort, adica zona pe care o controlezi. Si mai ales fericirea e o stare de moment, dureaza relativ putin oricat de intensa ar fi. Acum exemplul o sa il dai chiar tu. Gandeste-te la un moment din viata ta in care ai fost cu adevarat fericit (poate sa fie chiar sexual, nu glumesc). Incearca sa rememorezi starea, daca poti sa o si retraiesti. O sa "vezi" ca acolo nu era deloc controlul tau. O sa "vezi" ca nu era despre "a avea", ci despre "a fi". [...]


Ai dreptate in ceea ce zici despre pace in suflet. Absolut ai dreptate. Ori, sa accepti ceva inseamna sa aduci acea pace. Nu exista pace resemnata! Resemnarea inseamna neputinta, inseamna umeri cazuti. Acceptarea inseamna conservare energiei si impacarea cu tine. Acolo nu e resemnare, nu e neputinta. Cand intri in apa stii ca te uzi - nu te resemnezi ca te uzi, accepti ca te uzi. Mi-e clar ca sunt nuante fine si ca e teribil de nou conceptul asta, dar ia-ti cateva momente sa intelegi nuantele si diferentele. [...]


Nu vorbim despre "nedreptatea" vietii aici. Incerc sa conceptualizez speranta, dorinta si puterea mintii. Fara doar si poate ca unii au mai mult decat si-ar putea dori iar altii isi doresc si nu obtin... Dar nu vorbesc despre asta... Pacea, si iar ai revenit la ea, nici nu tine de a spera si de a dori. Tine de a vrea. Si daca ai asimilat ce am zis mai sus acum intelegi ce zic. Daca nu, ma mai straduiesc inca odata: Pace inseamna sa nu te mai framanti. Inseamna sa stii ce ai de facut si sa accepti asta. Inseamna sa alegi prezentul nu sa traiesti in "ce i-as fi zis", "ce as fi facut daca", "cum ar fi" si alte d'astea. Traiesti acum si aici si asta e tot ce contaza! Imi aduc aminte de un vers din parazitii "traim si maine, da' hai sa traim acum!" Mi se pare genial. Traieste in prezent. Prezentul este acum, si acum, si acum... Sa alegi si sa accepti "acum"-ul nu inseamna resemnare, nu inseamna sa nu iti faci sperante, planuri etc.... Inseamna sa nu te framanti daca nu iese acum... Poate iese acum! ;)  Si inca ceva important. Sa accepti "acum"-ul nu inseamna sub nici o farma sa renunti la lupta ci sa nu te mai lupti cu tine!


8 comentarii:

arcadia said...

O sa recitesc postarea pana o s-o pricep. Nu ma resemnez! :D

Minunat cer!

Danca Danela said...

La multi ani, Andrei!

monique said...

Superbe imagini, extrem de interesanta expunere!

Eu cred ca fericirea e o stare naturala. Cumva asa ne nastem. Universul a sadit ceva in noi, iar mai apoi noi pervertim acel ceva sau uitam sa-l mai simtim.
Fericirea poate fi un moment dar poate fi si o stare prelungita, un fundament al vietii noastre dat de impacarea cu sine, de constientizarea propriei valori, de a-ti dori ceva ce ai deja. E un sentiment cu grade de comparatie. Variaza ca durata si intensitate. E o stare de armonie data de acceptare. Cu cat suntem mai incrancenati,cu cat o urmarim mai mult ea ne va eluda. Sau cum spune Cehov, e o recompensa data celui ce nu a cautat-o.
Si nu cred ca fericirea poate fi confundata cu placerea. Poti avea senzatii de placere in diferitele ei forme ( sexuala, culinara,intelectuala, etc.) si poti fi profund nefericit.
Si da, fericirea nu e data de control.
E o stare de gratie. O stare exceptionala. Fericirea autentica e apanajul unei elevari spirituale. Restul sunt forme imperfecte ale unui ideal, sunt momente trecatoare sau confuzii.

Acum, ca sa termin intr-o nota amuzanta ( desi concluzia nu e tocmai optimista ) o voi face cu o epigrama de George Caranfil :

Fericirea

"E un pix, declar in saga,
Fericirea-n lumea asta,
Caci, cand lumea ti-e mai draga,
Ti se termina si pasta."

La multi ani, Andrei! :)

dobrescu said...

Nu stiu de unde-ti vine atata convulsie in reactii (cel putin declarativ, de fapt cred ca e exclusiv declarativ). Este important sa stiu daca te referi la acceptarea de sine, ca si consecinta a autocunoasterii, sau acceptarea generala a ceea ce nu poti schimba, indiferent daca e vorba de propria persoana sau de mediu.
Nu cred ca exista cauzalitate directa intre acceptare si resemnare, acceptarea este de multe ori o faza de acalmie inaintea dezatrului, indiferent daca acesta este intrinsec sau extrinsec, deci nu vad de ce acceptarea ar insemna pace (din nou, discutam in termeni mult prea generali, care predispun la confuzii si interpretari false :D )
Iti gasesti scuza in acceptarea momentului , e o forma camuflata de ipocrizie. Fii cinic, fii cinstit cu tine insuti, accepta-te in timp ce te acuzi pentru ceea ce faci. Nu-ti cauta scuze, nici un "Eu" nu are nevoie de scuze pentru a-si accepta pacatele. Iubeste-ti caderile, ca si pasiunile, constientizandu-le.
La multi ani, Andrei.

arcadia said...

La multi ani! :)

walkiria said...

Sunt total de acord cu tine referitor la “fericire”! Ea nu poate fi experimentată în zona noastră de confort! Mai cred şi că fericirea se măsoară în clipe, deci nu durează! Cred că dacă am fi fericiţi à la longue, consumul şi arderea interioară ar fi atât de intense încât am muri cu toţii adolescenţi fiind!
Nu trebuie să confundăm fericirea cu starea de mulţumire pe care o simţim când parcurgem anumite etape în viaţă ce corespund mai mult sau mai puţin unor obiective pe care ni le-am propus.
Atenţie! Fericirea nu suportă calculul, programarea! Fericirea este excepţia! Indiferent cât de atent ne-am programa să fim fericiţi nu vom reuşi! Vom fi cel mult mulţumiţi!
FERICIREA SE ÎNTÂMPLĂ SAU NU...DE CELE MAI MULTE ORI SFIDEAZA LOGICA ŞI NU ARE NICI O LEGĂTURĂ CU PACEA INTERIOARĂ!
În ceea ce priveşte diferenţa dintre acceptare sau resemnare, pot spune doar atât: acceptarea presupune un anumit nivel de cultură, experienţă şi simţire, înseamnă că alegi să acţionezi sau sa nu acţionezi într-un anume fel sau sens, resemnarea este RESTUL şi este specifică oamenilor “simpli”, “cu umerii căzuţi”, “care nu au încotro”!
Cam atât pentru azi! Îmi plac fotografiile, iar cromatica se pliază superb pe un anume tip de imaginaţie Fericiţi sunt cei ce pot simţi un răsărit de soare!

Veronique said...

interesant ....

Celestine said...
This comment has been removed by the author.
Related Posts with Thumbnails

Copyright


Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.

ACEASTA E LUMEA IN CARE TRAIM:










Validation



Pranav Mistry: The thrilling potential of SixthSense technology


La Freestyle Revolution Roumaine from PeRole.Ro on Vimeo.


Manifest


 

blogger templates | Make Money Online