Tuesday, March 22, 2011
Am participat odata la un curs de comunicare. Instructorul a rugat doi voluntari din sala sa iasa in fata clasei; i-a pus sa stea fata in fata, a pus intre ei o cana si i-a pus sa descrie pe rand cana.
Cu dibacie i-a incitat, facandu-i sa insiste pe acele detalii pe cere fiecare in parte era sigur. Incredibil de repede, dintr-o joaca, cei doi au inceput sa se ambaleze, contrazicandu-se la acele aspecte pe care unul le vedea iar celalalt nu. Unul insista pe un model floral iar celalalt pe coada canii si pentru ca fiecare VEDEA altceva, au inceput sa se contrazica insistand ca descrierea proprie e mai corecta decat a celuilalt.
Cand joaca parea ca a atins un punct destul de intens, cei doi intrand deja in dezbateri de logica si demonstratii alambicate cu care sa sustina ca viziunea proprie este mult mai corecta decat a celuilalt, instructorul a rasucit cana. "Aceasta a fost o disputa intre doi oameni cu puncte de vedere diferite."
Nu stiu cat au primit cei direct implicati in disputa din aceasta evidentiere a realitatii, dar pentru noi, cei din scaune, care vazusem amuzati si detasati desfasurarea de argumentatii fost o revelatie, ceva ce a ajuns la noi nu numai intelectual ci si sufleteste: un punct de vedere e limitat la locul in care stai. Nu e mincinos, nu e rauvoitor, nu e incorect, nu e nici macar partinitor. Este doar limitat. Daca esti in stare sa iti dai seama de acest lucru in timp ce te contrazici ai sansa sa aplanezi un conflict, sa te inbogatesti si sa iti mentii conditia intelectuala si sufleteasca deplasandu-te in alt punct, apoi in altul si in altul, pana cand imaginea pe care ti-o formezi nu reflecta doar realitatea (plat, ca o oglinda) ci o replica multidimensional.
Oare ce vezi tu de acolo de unde stai acum si judeci?
Si un pic de Nichita:
"Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii - o emoţie copleşitoare...
Ei sunt nişte fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare...
Sunt mişcare-adaugată la mişcare
şi lumina ce-o zăreşti, din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat - care e gândul!"
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Copyright
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.
Posts
+Liviu+Terinte+2012.jpg)
10 comentarii:
Imaginea e in ceata, vizibilitate redusa...tocmai pentru a provoca... "punctele de vedere". Din cat urmaresc expunerile tale, stiu ca ai doar postari pertinente."Punctul meu de vedere" vis a vis de imaginea aceasta e un pic frivol:eu vad niste picioare... ("Razi tu, razi ...Harap-Alb"!!!!)
De-aici de unde stau acum şi judec, eu văd o uşă pe care un meşter smintit a montat două mânere pe o broască. Pentru ca doi oameni care au puncte de vedere diferite, să poată inchide şi deschide uşa concomitent.
=))
Arcadia, dupa cum imi descrii tu, am impresia ca "mesterul smintit" era un fin filozof care s-a gandit sa-i faca pe cei doi sa coopereze. Ori incearca aceeasi actiune impreuna si reusesc, ori se contreaza si pierd amandoi. ;)
Chiar aşa! Poate că meşterul era filosof şi cei doi erau smintiţi.
Şi, poate, la final au devenit şi ei filosofi, cine ştie? :)
Un mister aceasta imagine..
Interesant punctul de vedere ....
Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta_whisper sau un e-mail, tot la asculta_whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.
www.radiowhisper.com
Multumesc,
Cu stimă Vlad!
In general, nu cred ca e pentru noi a judeca, pentru ca niciodata nu o sa stim toate conditiile in care cel judecat a actionat in anume fel. Putem stii conditiile exterioare, dar interiorul sau nu prea. Cred ca doar Dumnezeu poate judeca, caci doar El poate vedea in interiorul fiecaruia mai bine decat putem chiar noi sa o facem, in noi insine.
Interesantă fotografie! Naşte controverse! Se pot emite multe “judecăţi” pe marginea ei, iar imaginaţia poate aluneca fie în frivolitate, fie către scenarii diafane desfăşurate “la drum de seară”, fie către un simplu exerciţiu fotografic...depinde de visele privitorului, de ceea ce crede că ştie, dar mai ales de ceea ce vrea să vadă.
În eventualitatea că aparatul a surprins picioarele unei femei, iar eu asta aleg să văd, poza mă duce cu gândul către un rafinament aparte al fotografului care a reuşit să surprindă imaginea fără nici o nuanţă de vulgaritate.
Cred că, uneori, e bine şi util să fii învăluit în ceaţă! Ceaţa accentuează nota de mister şi te face interesant!
lol
oamenii astia chiar au vazut ceva in poza aia?
mi-am uitat ochii azi, i-am deschis pe cei dinauntru-mi
Post a Comment