Showing posts with label viata. Show all posts
Showing posts with label viata. Show all posts
Thursday, February 24, 2011
Toata viata noastra suntem educati de parinti, de scoli, de educatori, de mass media, in general de tot ce ne inconjoara sa fim puternici, sa "decidem". Consideram ca suntem puternici atunci cand decidem asupra lucrurilor din viata noastra, cand cu durere si lupta cu noi ne invingem si spunem "Am decis sa ...!".
Dar cand facem acest lucru ne razboim cu noi insine si omoram posibilitatile, optiunile, rand pe rand, rational, cu capul, pana cand ne ramane una singura... Apoi spunem ca am decis sa urmam acea cale, de altfel unica ramasa "in viata" pentru noi.
Sunt doua motivele pentru care este cumplit razboiul asta pe care il ducem cu noi insine pentru a ne trai viata:
- In primul rand atunci cand omoram optiunile "pentru ca...", dam de la noi puterea, ne lasam prada "destinului"... parca altcineva hotaraste soarta noastra... Poate seful pentru ca nu ne-a avansat, poate "destinul" pentru ca a fost aglomerat tramvaiul si am ratat intalnirea vietii noastre... In orice caz, "altcineva" este de vina pentru ce ni se intampla, noi suntem doar spectatori in ce se intampla in viata noastra, iar asta este frustrant si umilitor.
- In al doilea rand, ceea ce ne ramane dupa ce decidem este resemnarea sau nemultumirea si frustrarea. Peste un timp ne uitam in urma la ce s-a intamplat in viata noastra, analizam deciziile si incercam sa ne resemnam cu gandul ca "nu se putea altfel, era cea mai buna optiune" sau ne chinuim cu intrebarea "nu era totusi mai bine daca...?"
Dar cand facem acest lucru ne razboim cu noi insine si omoram posibilitatile, optiunile, rand pe rand, rational, cu capul, pana cand ne ramane una singura... Apoi spunem ca am decis sa urmam acea cale, de altfel unica ramasa "in viata" pentru noi.
Sunt doua motivele pentru care este cumplit razboiul asta pe care il ducem cu noi insine pentru a ne trai viata:
- In primul rand atunci cand omoram optiunile "pentru ca...", dam de la noi puterea, ne lasam prada "destinului"... parca altcineva hotaraste soarta noastra... Poate seful pentru ca nu ne-a avansat, poate "destinul" pentru ca a fost aglomerat tramvaiul si am ratat intalnirea vietii noastre... In orice caz, "altcineva" este de vina pentru ce ni se intampla, noi suntem doar spectatori in ce se intampla in viata noastra, iar asta este frustrant si umilitor.
- In al doilea rand, ceea ce ne ramane dupa ce decidem este resemnarea sau nemultumirea si frustrarea. Peste un timp ne uitam in urma la ce s-a intamplat in viata noastra, analizam deciziile si incercam sa ne resemnam cu gandul ca "nu se putea altfel, era cea mai buna optiune" sau ne chinuim cu intrebarea "nu era totusi mai bine daca...?"
Tot ce facem atata timp cat suntem in viata asta ar fi de preferat sa fie chestiune de alegere. Alegerea vine cu inima curata, cu siguranta ca ai si alte optiuni viabile, chiar daca nu iti apar acum. Alegerea te impaca cu tine si iti da pace in suflet si in minte. Alegerea nu e resemnare.
Monday, October 18, 2010
Raspund acum unui comentariu anterior la postarea mea "despre mila". Fotografiile nu au legatura cu subiectul discutat dar sunt singurele pe care le aveam pregatite.
Postarea mea a fost din punctul de vedere al celui care acorda mila iar raspunsul a fost din punctul de vedere al celui care este subiectul ei, astfel ca nu sunt perfect superpozabile. Nu pot sa neg validitatea raspunsului dar ma simt "dator" sa dezvolt.
1. o fata pe care o vede cel care o acorda - "milosul"
2. o fata pe care o simte cel caruia ii este adresata - "subiectul"
Dpdv al "milosului", acordarea acestui sentiment il face sa se perceapa bun, iubitor de oameni, empatic etc., pe de-o parte! Pe de alta parte, inconstient/subconstient il determina sa se vada superior, ridicat din propria conditie. (inconstient - instinctiv, subconstient - ca produs al experientelor si analizelor asimilate)
Dpdv al "subiectului" acesta este fie "cersetor", fie "luptator":
"Cersetor", adica are nevoie sa fie in centrul atentiei si sa primeasca mila, iar efectul este ca i se face lui insusi si mai mila de el si se afunda si mai mult in marasmele ametitoare ale gropii in care este, inhaland cu dependenta exalatiile imputite ale milei. Acest lucru ii creaza o stare de delir in impotenta facandu-i din ce in ce mai grea evadarea. Daca cumva "milosul" il scoate din conditia respectiva, "cersetorul" va cadea mai devreme sau mai tarziu inapoi, plamanii lui fiind dependenti de miasmele conditiei in care a fost. Daca va reusi sa faca singur efortul, acesta ii va consuma pe moment tot suflul si toata puterea si va ateriza intr-un echilibru quasi-stabil pe marginea gropii, de cele mai multe ori pe aceeasi parte de unde a cazut. In ambele cazuri singura sansa este sa treaca prin sevraj si sa "moara" ca sa renasca liber. Inseamna sa-si amputeze mana stanga si sa o inlocuiasca cu o proteza asimilata complet si sa-si extirpeze glanda milei. Oamenii acestia vor deveni liberi dar vor fi permanent handicapati sufleteste de conditia lor trecuta. "Lobotomia" ar fi o solutie... :D - This is about pity!
"Luptator", adica este constient ca starea lui de impotenta (si nu neaparat cauza) este trecatoare si ca din locul in care este nu poate merge decat in sus. Acest lucru il face sa isi accepte conditia de moment si sa se concentreze pe caile si metodele de evadare. Pentru acest tip de subiect, mila duhneste a putreziciune si sulf; isi va tine respiratia chiar cu riscul asfixierii si va gasi putere sa iasa din starea de impotenta din insasi revolta si umilinta de a fi subiect de mila. Se va compara total subiectiv cu "milosul" si va gasi tone de motive pt care sa se vada ca este cel putin egal cu acesta. ...si ca deobicei, cand faci un salt din tot sufletul, sari mai departe decat ar fi suficient ca sa iesi la suprafata, ca sa treci obstacolul. Astfel de oameni gasesc in cadere o parghie de a se salta mai sus decat locul de unde au cazut. - This is about rising!
Si ca sa revin la comentariu:
Cine are nevoie pana la urma de mila?
Cersetorul?! Who gives a fuck about "it"? (ca "him" nu pot sa-i spun!)
Milosul?! Ca sa se simta bine, ca sa se simta superior, ca sa inchida ochii si sa se simta mai putin vinovat pentru alte capitole din viata lui in care este in groapa?! Probabil ca da.
Cine este umilit de mila?
Cersetorul?! Nu, fara indoiala, acesta e dependent de ea. E drogul lui.
Luptatorul?! Da! Ii ridica parul pe ceafa si-l face sa se indrepte cu manie spre milos chiar si atunci cand acesta o face cu simpatie si inconstienta.
Milosul?! Da, si el ar trebui sa fie umilit de gestul sau atunci cand realizeaza vanitatea gestului sau reactia subiectului-luptator.
Ce ne ramane?! Ne ramane umanitatea, luciditatea, legea junglei, empatia, mandria, vanitatea, ambitia, forta interioara, prietenia, respectul, grija...
PS: Mai bine dati sendvisul si sticla cu apa decat 10 de lei la semafor, mai bine dati un sfat superior rastit si o tigara decat un leu pe strada, mai bine dati un loc de munca decat un adapost de "o noapte".
PPS: Mila este ce simtiti pentru Omul din clipul de mai jos?! I-ati da 5 lei?! Sau o paine?! Sau un sfat?!
Wednesday, December 02, 2009
1/6
(just riding on...)
2/6
(...doar sport!)
3/6
(Flingstone JR)
4/6
(fiecare alearga cu ce poate!)
5/6
("Cum imi sta cu coarne?" ...premonitie?!)
6/6
(Sageata! Oblio isi cauta punctul de vedere mai incolo!)
"I was on acid and I looked at the trees and I realized that they all came to points, and the little branches came to points, and the houses came to point. I thought, 'Oh! Everything has a point, and if it doesn't, then there's a point to it.'" – Harry Nilss
Si ce "premiu" te asteapta la capat...
Labels: alb negru, alergare, parcul carol, viata
Thursday, November 26, 2009
De ce oare nu vedem clar prostitutia si siluirea la care ne supunem benevol in fiecare zi?!
Suntem fie "victime nevinovate", fie "cavaleri" (de fapt inrobitori, dar noi asa ne vedem). Fie stam placid sa ne ploua intamplarile vietii, fie alergam pasionali dupa himere. Uneori cand momentul de fericire dureaza prea mult avem un imbold puternic sa aflam "de ce"-ul si apoi sa ne simtim vinovati.
E oare important sa afli raspunsul la "de ce"? Schimba oare asta ceva din ce s-a intamplat deja? Poti oare sa aplici in viitor "raspunsul" la un "de ce" anterior sau e doar himera confortului care vine din experienta?
...Cand oare "de ce"-ul ti-a adus fericire ultima data?
Labels: cal, de ce, domeniul stirbey, educatie, experienta, orbire, viata
Subscribe to:
Posts (Atom)
Copyright
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.
ACEASTA E LUMEA IN CARE TRAIM:
Validation
Pranav Mistry: The thrilling potential of SixthSense technology
La Freestyle Revolution Roumaine from PeRole.Ro on Vimeo.







