Thursday, April 08, 2010
1/6
2/6
3/6
4/6
5/6
6/6
Arcadia, stiu ca am promis inca o runda de iarna si pe urma ceva primavara... Totusi asta nu va place?
Dedic aceasta postare tuturor prietenilor care m-au "certat" in seara asta la vernisaj.
Wednesday, March 03, 2010
1/7
2/7
3/7
4/7
5/7
6/7
7/7POEM - Nichita Stanescu
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
Wednesday, February 17, 2010
Nichita Stănescu - Autoportret
Întunecând întunericul,
iată
porţile luminii.
Saturday, February 13, 2010
1 
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14 PERSPECTIVA
(ce sunt abisurile, altceva decat niste culmi cu varful in jos
si cum se poate trai cu adevarat, altfel decat cu pasiune?)
simt uneori,
pe varfuri de munte sau intre valuri de mare,
chemarea abisului sau a-naltimii,
dorinta de-a mangaia departarea.
incerc atunci sa zbor sau sa cad,
dar cei din jur arunca repede deasupra mea o cusca.
in asemenea momente am invatat sa iau luneta fiului meu
si, intorcand-o,
sa-mi privesc lunga mana
cu degetele intinse ca niste radacini infipte
in multimea aceea de puncte arzande
ce sunt stelele...
as vrea atunci, cu cealalta mana,
sa te ating pe tine, dragostea mea!
Monday, February 08, 2010
1/7 
2/7
3/7
4/7
5/7
6/7
7/7...si cateva citate din Emil Cioran:
"Sunt convins ca nu sunt absolut nimic in univers, dar simt ca singura existenta reala este a mea."
*
"Adevarul este o eroare exilata in eternitate."
*
"Defectul oamenilor eate ca asteapta sa traiasca, deoarece nu au curajul fiecarei clipe... Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat."
*
"Femeia este muzica ratacita in carne."
*
"Prostia este o suferinta nedureroasa a inteligentei."
*
"Sa nu ai mila de tine insuti; daca ai iubire, cheltuieste-o pentru ceilalti."
*
"Toate neputintele se reduc la una: aceea de a evada din propria tristete."
*
"Arta de a iubi? Sa stii sa imbini un temperament de vampir cu discretia unei anemone."
*
"Nu merita sa te sinucizi deoarece o faci intotdeauna prea tarziu."
*
"O existenta care nu ascunde o mare nebunie nu are nici o valoare."
"Sunt convins ca nu sunt absolut nimic in univers, dar simt ca singura existenta reala este a mea."
*
"Adevarul este o eroare exilata in eternitate."
*
"Defectul oamenilor eate ca asteapta sa traiasca, deoarece nu au curajul fiecarei clipe... Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand traim nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat."
*
"Femeia este muzica ratacita in carne."
*
"Prostia este o suferinta nedureroasa a inteligentei."
*
"Sa nu ai mila de tine insuti; daca ai iubire, cheltuieste-o pentru ceilalti."
*
"Toate neputintele se reduc la una: aceea de a evada din propria tristete."
*
"Arta de a iubi? Sa stii sa imbini un temperament de vampir cu discretia unei anemone."
*
"Nu merita sa te sinucizi deoarece o faci intotdeauna prea tarziu."
*
"O existenta care nu ascunde o mare nebunie nu are nici o valoare."
Saturday, February 06, 2010
1/6
2/6
4/6
5/6
6/6 ...si cateva catrene de Omar Kayyam:
Avui vestiti maestri. Facusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusa de pahar
Si fumu-n care vântul naluci ciudate tese.
*
Olarul stă în faţa roţii. Cântă.
El modelează şolduri de ulcioare.
El cranii mândre de sultani frământă
Şi ofilite mâini de cerşetoare.
*
Te chinuieşte gândul că faci mereu păcate.
Din orice bucurie o vină ţi-ai făcut.
E fără rost tristeţea, Khayyam, căci după moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.
*
Iubeşte-mă acum, căci anii de năzuinţi ne-or pune frâuri,
Iar zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri.
Iar trupul tău ce-mi este astăzi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri.
Friday, January 22, 2010
Tuesday, January 19, 2010
Sunday, December 27, 2009
La asta se rezuma de fapt toata suma de optiuni cu care avem de-a face in viata: alegem sa fim fericiti sau alegem sa avem dreptate!
Asta inseamna ca atunci cand te certi cu vecinul (pentru locul de parcare pe care de cele mai multe ori pune el masina pentru ca ajunge inaintea ta acasa, dar pe care tu l-ai dezapezit de toata zapada aruncata de ceilalti vecini de pe locurile lor, sau pe care chiar l-ai platit la primarie) poti sa ii dai toate argumentele logice sau "strategice" si sa concluzionezi fie victorios "E un bou!", fie intelept "Ma bucur ca a inteles argumentele mele!" si mai apoi sa afli cine ti-a spart cauciucurile sau sa te miri de ce nu te asteapta cu liftul, sau poti sa fi fericit lasand sa curga lucrurile.
De fapt, viata curge peste noi la fel (nu intr-un fel fatalist, karmic sau religios ci liniar, cursiv, aristotelic). Ceea ce difera este modalitatea in care o percepem, povestea pe care o facem despre ea. Difera incrancenarea cu care ne agatam de "adevarul" nostru, de "dreptatea" noastra. Ne opintim sa convingem pe ascultator ca avem dreptate si pentru asta cream strategii: fie convingem (intai pe noi) ca suntem obiectivi si distanti, platonici si principiali, fie punem patos si credinta si efort in actiunile si vorbele noastre, fie ne adaptam la un cinism ostentativ, ori altceva. Realitatea e aceeasi indiferent de strategia noastra, de povestea noastra. Singura variabila este interpretarea noastra si gradul de generalitate pe care il dam povestilor noastre!
Exista mai multe feluri de a avea dreptate: suntem victime neputincioase, suntem calai, suntem cruciati pe cai albi, suntem datornici, suntem creditori, suntem singuri, suntem parasiti sau parasitori. Dar AVEM DREPTATE CA SUNTEM ASA! Interesant e ca aceasta alegere este intre doua lucruri din sfere diferite: a avea si a fi. Si nu percepem constient acest lucru. Rationalitatea noastra si educatia ne trag spre a avea, totusi sufletul intelege diferenta si "compenseaza" punandu-ne in situatia de a avea dreptate tot despre un fel de a fi. Pentru ce chinul acesta? Un lucru care s-a intamplat este deja in trecutul nostru, nu-l putem ne-face. Pentru ce chinul de a justifica realitatea, trecutul? Unde este acceptarea? Unde este fericirea?
A fi fericit e o stare de A FI si prin urmare nu e conditionat nicicum de A AVEA. Consideram ca daca obtinem "cutare" sau "cutare" atunci o sa fim fericiti. De fapt posesiunea respectiva ne mai ridica putin statutul social, ne face sa avem alte orizonturi si alte necesitati. Fericirea ce vine cu "a avea" dureaza putin, dureaza atat cat ii ia ochiului sa vada noile orizonturi si creierului sa poftesca urmatorul "ceva". Apoi, nemultumirea (o alta stare de a fi) preia controlul si ne impiedica iar sa fim fericiti. Cum ar fi sa fim fericiti ACUM, chiar in acest moment, pentru tot ceea ce suntem si nu pentru tot ceea ce avem?!
Cine suntem noi este ceea ce ne misca in viata. Ceea ce avem este temporar si prin urmare efemer; este incarcatura pe care o purtam pentru a ne face viata mai comoda. Fara indoiala ca sa te duci sa faci dragoste cu partenerul intr-un loc minunat te face fericit. Sa mergi acolo cu masina este doar mai comod decat sa mergi cu tramvaiul, dar nu te face mai fericit. Prin urmare, "a fi" este animalul de povara care trage dupa el caruta cu posesiunile noastre ("a avea"). E intelept sa pui carul inaintea boilor?!
Cum ar fi sa acceptam ceea ce avem acum si sa ne preocupam mai mult de cine suntem? Cum ar fi sa renuntam la acest fel aproape maniheist de a gandi si sa ne refugiem in PREZENT, in ACUM, in EU SUNT?! Cine suntem azi ne influenteaza perceptia si povestea pe care (ne-)o spunem despre fapte, despre realitati...
(Fotografiile de arhitectura sunt exterioare de la Muzeul Enescu - Bucuresti)
A fi fericit e o stare de A FI si prin urmare nu e conditionat nicicum de A AVEA. Consideram ca daca obtinem "cutare" sau "cutare" atunci o sa fim fericiti. De fapt posesiunea respectiva ne mai ridica putin statutul social, ne face sa avem alte orizonturi si alte necesitati. Fericirea ce vine cu "a avea" dureaza putin, dureaza atat cat ii ia ochiului sa vada noile orizonturi si creierului sa poftesca urmatorul "ceva". Apoi, nemultumirea (o alta stare de a fi) preia controlul si ne impiedica iar sa fim fericiti. Cum ar fi sa fim fericiti ACUM, chiar in acest moment, pentru tot ceea ce suntem si nu pentru tot ceea ce avem?!
Cine suntem noi este ceea ce ne misca in viata. Ceea ce avem este temporar si prin urmare efemer; este incarcatura pe care o purtam pentru a ne face viata mai comoda. Fara indoiala ca sa te duci sa faci dragoste cu partenerul intr-un loc minunat te face fericit. Sa mergi acolo cu masina este doar mai comod decat sa mergi cu tramvaiul, dar nu te face mai fericit. Prin urmare, "a fi" este animalul de povara care trage dupa el caruta cu posesiunile noastre ("a avea"). E intelept sa pui carul inaintea boilor?!
Cum ar fi sa acceptam ceea ce avem acum si sa ne preocupam mai mult de cine suntem? Cum ar fi sa renuntam la acest fel aproape maniheist de a gandi si sa ne refugiem in PREZENT, in ACUM, in EU SUNT?! Cine suntem azi ne influenteaza perceptia si povestea pe care (ne-)o spunem despre fapte, despre realitati...
"Dum vivimus, vivamus!"
(Fotografiile de arhitectura sunt exterioare de la Muzeul Enescu - Bucuresti)
Thursday, December 24, 2009
Ne poate face suferinta mai buni? Cum?! Ca traire, suferinta este ceva negativ. Si atunci cum poate ea sa produca un salt calitativ?!
Se spune ca actul de creatie nu poate exista intr-un mediu prosper, ca saracia si nevoia sunt cele care nasc valoarea... iar exemple sunt nenumarate. Nu inteleg cum e posibil acest lucru. Si da, inteleg nevoia, necesitatea care "obliga" intelectul sa produca pentru asigurarea supravietuirii. Vad relatia de cauzalitate dintre nevoie si creatie grefata pe un intelect mediu sau superior. Ce nu inteleg este chimia acestui mecanism, ce este dincolo de el. Care este acel balegar care favorizeaza cresterea florii. Aceeasi mizerie naste si flori si
nenorociri, violuri, crime.
Prin comparatie, bunastarea favorizeaza lancezeala. Confortul si indestularea inmoaie spiritul. Si totusi, "de familie buna" pointeaza catre pozitiv, catre educatie, catre cultura.
Ce anume face diferenta? Cum determini ce sa creasca in "acel" mediu? De unde stii ca o sa fie noul Paganini sau un viitor "student" la Jilava?
Subscribe to:
Posts (Atom)
Copyright
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.
Posts
+Liviu+Terinte+2012.jpg)
