Showing posts with label suflet. Show all posts
Showing posts with label suflet. Show all posts

Tuesday, February 21, 2012

Abstract









Am întâlnit oameni cu sufletul consumat. Adică nu erau trişti sau răi, sau altcumva în acest sens; erau pur şi simplu uscaţi, secaţi sufleteşte. Viaţa lor se desfăşura între jaloanele amintirilor, între amintirea bucuriei ce-o produce un sex satisfăcător sau o masă bună, sau vederea unui copil ce se joacă, sau alte asemenea. Recunoşteau mirosuri, recunoşteau gesturi... mimici... Uneori recunoşteau şi emoţiile altora. Invăţaseră lecţiile acestea şi ştiau să mimeze orgasmul acestor momente.
Unii dintre ei işi acceptau condiţia şi erau adaptaţi la lume; cu greu îi deosebeai de cei însufleţiţi. Aceştia sunt cei ce au învăţat să mintă atât de bine încât le reuşeşte şi în oglindă.
 
Oare ce lacrimă le mai poate înverzi deşertul? Şi oare de câtă culoare au nevoie ochii lor pentru a crea emoţia?

Thursday, September 29, 2011

Am pierdut simplitatea vietii, am pierdut calea catre noi. Ne-am "emancipat". Ne-am upgradat sufletele si vietile pana intr-atat incat imaginea unui taran (nu, nu e peiorativ cuvantul), care se intoarce de la padure cu caruta plina de lemne, ne starneste curiozitatea, ne incita admiratia.





Oare murim sau evoluam spiritual?

Monday, September 26, 2011

Astazi am impuscat un vis.

Pusesem ochii pe el de multa vreme. Se plimba ca un gand prin padurea mea si i-am luat urma de cand era mic. L-am hranit, l-am ademenit cu sperante. Am crezut ca l-am domesticit. Apoi a crescut mare si s-a facut lup. Il mai priveam uneori de dupa copacii mei, din padurea mea. Ii mai lasam in poteca din cand in cand cate o prada mica: un san de femeie, o masa calda, un pumn de graunte-bucurii. Cu recunostinta urla la mine, cu dor, ca la o luna plina, ca la un cerc inchis, complet si aprins. ...Apoi, o vreme a disparut. Am crezut ca a murit, ca a luat urma unei stane si l-au prins ciobanii si l-au prefacut in caine. Odata chiar am crezut ca-l vad in zgarda langa niste picioare lungi si albe. De fapt eram eu cel care uitasem poteca spre padurea mea, spre copacii mei.

S-a salbaticit...

Astazi a fost frig. Am vrut sa aprind focul in soba cea mare a sufletului meu upgradat dar nu mai aveam lemne. Toate inverzisera, le dadusera lastarii de atata udatura. N-au putrezit, pur si simplu au inmugurit absurd si verde. Parsivele, stiau ca sunt daltonist! Am crezut ca e sange, sau ruj, sau oja ceva... Am luat pusca si am plecat sa vanez niste lemne in padurea mea, printre copacii mei batrani. Am luat pusca si m-am dus. Fluieram tacut in gand caci sunt si afon. Inconstient, mergeam pe poteca mea, in padurea mea, printre copacii mei, in padurea mea. Mi-era prea drag de ei, de copacii mei, ca sa-i impusc si sa-i iau acasa, la bloc. Aici era adapost si nu mi-era frig. Aici era cald.

S-a salbaticit...

Cam pe la copacul cu pasarile dorului m-am trezit fata in fata cu el. Cu lupul - visul meu domesticit. Sfasia in tacere un parfum de turista ratacita candva in padurea mea, printre copacii mei. L-am recunoscut. Parfumul... Si pe lupul meu - vis domesticit. Am vrut sa-l salvez. Parfumul... Si pe lupul meu de la o toxinfectie alimentara. Am intins mana dupa parfum. Vroiam sa fac cu un gest doua fapte bune. M-a muscat. Lupul - visul meu uitat. S-a salbaticit...

Fara ezitare am scos pusca si l-am impuscat. Se salbaticise.

S-a facut iar frig.


















Related Posts with Thumbnails

Copyright


Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.

ACEASTA E LUMEA IN CARE TRAIM:










Validation



Pranav Mistry: The thrilling potential of SixthSense technology


La Freestyle Revolution Roumaine from PeRole.Ro on Vimeo.


Manifest




 

blogger templates | Make Money Online