Monday, September 26, 2011
Astazi am impuscat un vis.
Pusesem ochii pe el de multa vreme. Se plimba ca un gand prin padurea mea si i-am luat urma de cand era mic. L-am hranit, l-am ademenit cu sperante. Am crezut ca l-am domesticit. Apoi a crescut mare si s-a facut lup. Il mai priveam uneori de dupa copacii mei, din padurea mea. Ii mai lasam in poteca din cand in cand cate o prada mica: un san de femeie, o masa calda, un pumn de graunte-bucurii. Cu recunostinta urla la mine, cu dor, ca la o luna plina, ca la un cerc inchis, complet si aprins. ...Apoi, o vreme a disparut. Am crezut ca a murit, ca a luat urma unei stane si l-au prins ciobanii si l-au prefacut in caine. Odata chiar am crezut ca-l vad in zgarda langa niste picioare lungi si albe. De fapt eram eu cel care uitasem poteca spre padurea mea, spre copacii mei.
S-a salbaticit...
Astazi a fost frig. Am vrut sa aprind focul in soba cea mare a sufletului meu upgradat dar nu mai aveam lemne. Toate inverzisera, le dadusera lastarii de atata udatura. N-au putrezit, pur si simplu au inmugurit absurd si verde. Parsivele, stiau ca sunt daltonist! Am crezut ca e sange, sau ruj, sau oja ceva... Am luat pusca si am plecat sa vanez niste lemne in padurea mea, printre copacii mei batrani. Am luat pusca si m-am dus. Fluieram tacut in gand caci sunt si afon. Inconstient, mergeam pe poteca mea, in padurea mea, printre copacii mei, in padurea mea. Mi-era prea drag de ei, de copacii mei, ca sa-i impusc si sa-i iau acasa, la bloc. Aici era adapost si nu mi-era frig. Aici era cald.
S-a salbaticit...
Cam pe la copacul cu pasarile dorului m-am trezit fata in fata cu el. Cu lupul - visul meu domesticit. Sfasia in tacere un parfum de turista ratacita candva in padurea mea, printre copacii mei. L-am recunoscut. Parfumul... Si pe lupul meu - vis domesticit. Am vrut sa-l salvez. Parfumul... Si pe lupul meu de la o toxinfectie alimentara. Am intins mana dupa parfum. Vroiam sa fac cu un gest doua fapte bune. M-a muscat. Lupul - visul meu uitat. S-a salbaticit...
Fara ezitare am scos pusca si l-am impuscat. Se salbaticise.
S-a facut iar frig.
Sunday, September 11, 2011
1/6
2/6
3/6
4/6
5/6
6/6
...preoti cu har si albine "domesticite".
Monday, September 05, 2011
Monday, August 01, 2011
Sunday, July 24, 2011
"INSTÍNCT, instincte, s. n. Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. – Din fr. instinct, lat. instinctus."
Se spune ca instinctul este animalic si nu-l poti controla. Instinctul este in general privit ca un complex ce include individul si obiectul de interes, strans legati prin actiune. Un tot unitar, indisolubil si in general un ansamblu regresiv in psihologia individului.
Si totusi… ce face ca cele trei elemente sa fie atat de puternice impreuna? Cel mai probabil este promisiunea premiului, satisfactia „garantata” in urma implinirii actului. Trei are stabilitate. Trei este legatura stabila cea mai puternica in natura, autobalansata, teoretic imposibil de rupt din interior. Si atunci? Inseamna ca vom ceda intotdeauna instinctelor? Ca nu avem niciodata puterea sa iesim de sub dominatia lor?
Instinctul este animalic si il poti controla daca te cunosti pe tine insuti suficient de bine. Ca sa rupi unitatea instinctului trebuie sa introduci intre cele trei elemente un al patrulea, ceva ce va subrezi legaturile. Cred ca cel mai la indemana este interesul, motivatia instinctului. Cand analizezi astfel, prin prisma motivatiei, vei putea sa legi fiecare dintre cele trei elemente de conceptul „motivatie” si astfel sa inlocuiesti stabilitatea lui trei cu puterea unui doi polarizat. Asta inseamna ca formezi trei cupluri (individ – motivatie; obiectul de interes – motivatie si actiune – motivatie) care fiecare contine legaturi mult mai puternice decat cele dintre elementele instinctului. Cele trei cupluri, armonios interconectate prin cele trei motivatii, dau astfel stabilitate individului, el nu se pierde, nu resimte ca o pierdere nerealizarea instinctuala, iar per total ii servesc constient in implinirea de zi cu zi. Astfel, instinctul poate fi sublimat prin ratiune in ceva mult mai puternic. Poti produce o alunecare a pornirii de la directia initiala catre altceva, catre ceva ce iti alegi constient si rational.
...Stau si ma minunez de mine! Am trait pana acum cu inocenta si naiva intrebare “ce face un tigru cand ii agiti o bucata de carne cruda prin fata?”. Am trait cu “realitatea“ ca raspunsul la intrebare este incert. Am trait ca si cum tigrul va face ce vreau eu sa faca. Am trait cu asteptari. Am trait ca si cand la poker castiga intotdeauna cartea mai buna.
Am vorbit cu un prieten si mi-a pus aceasta intrebare. Am desconsiderat-o, apoi am vazut copila asta intinzand mana dupa niste gandacei si am primit esenta povestii.
Nimic nou sub soare.
Nimic nou sub soare.
Sunday, June 12, 2011
Subscribe to:
Posts (Atom)
Copyright
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.
Posts
+Liviu+Terinte+2012.jpg)
