Monday, August 09, 2010
Uneori stam singuri si prosti si ne minunam cat de frumosi si de destepti suntem acolo sus si cum nu ne intelege nimeni... Suntem orbiti de propria vanitate...
De fapt, suntem o alcatuire complexa de puncte mai inchise si mai stralucitoare si asteptam auditoriul perfect. Stam ingramaditi in noi, cimentati in niste norme etice si morale pe care nu le-am creat noi si despre care nu ne-a intrebat nimeni niciodata... Stam incrancenati sa dam bine indiferent daca asta ne costa fericirea.
...si daca, Doamne fereste, cineva ne arata ce orizont stramb si inchis avem, cum nu indraznim sa iesim din tipare spre o speranta de fericire, ne suparam si ne justificam cu toata educatia noastra, cu toate cartile citite, cu toate documentarele si sitcomurile sau telenovelele vizionate! Orbim si surzim si ne demonstram inca odata ce singuri si neintelesi suntem noi si cum nu ne merita nici chiar ei, cei pentru care am facut atatea!
Pur si simplu ceea ce nu este in ochiul nostru, ceea ce nu ne izbeste brutal in fata, se estompeaza ca si optiune si se aglomereaza in ceva neclar care blocheaza viitorul. Iar daca suntem avertizati de acest lucru, avem o abilitate deosebita de a folosi trecutul ca regula pentru viitor... Il folosim in mod surprinzator ca justificare pentru ceea ce suntem si pentru ceea ce ni se intampla, dar pierdem aceeasi abilitate cand se pune problema de a vedea ca daca nu schimbam nimic acum, "azi-ul" de azi ne va crea maine la fel de aglomerati si obtuzi si incremeniti si singuri in paradoxala aglomerare de "noi".
Ne refuzam orizontul si ne refuzam fericirea si ne furam singuri caciula pana la sfarsitul sfarsitului intr-o alunecare plata si inutila unde este "spectaculos" doar vantul care ne suiera pe la urechi cand nu facem nimic, cand lasam in urma noastra doar o dara de bolboci vizibili cat clipesti de doua ori din ochi. Ne minunam ce repede mergem si ce valuri producem si uitam ce am dorit si ce este important.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Copyright
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License.
Toate imaginile si textele nemarcate altfel, aflate pe acest site sunt proprietatea autorului şi nu pot fi folosite integral sau parţial fără permisiunea acestuia.
Posts
+Liviu+Terinte+2012.jpg)
6 comentarii:
bine spus
bine surprins tipul
Norocul nostru ca ascultam Summer Sun - Koop , altfel "eul" din noi insine s-ar imprastia si s-ar pierde printre haidamacii de pe plaja... Capul sus, marea oricum va fi aceeasi!
Salutari!
De multe ori evităm sfârşitul şi preferăm menţinerea unei realităţi pe care o cunoaştem, chiar daca nu ne satisface. Manifestăm rezistenţa faţă de schimbare pentru ca ne este greu să ne desprindem de ceea ce ştiam.
In psihologia freudiana, acest proces se numeşte “travaliu de doliu”. Sintagma este absolut genială pentru că îmbina un concept legat de naştere (travaliu) şi unul de sfârşit (doliu). Astfel, doliul nu se referă neapărat la deces, ci la desprindere, la separare de o persoană, un loc sau chiar o convingere.
Ca orice travaliu, şi acest proces este dureros. Ne poartă printr-un carusel de sentimente: putem simţi furie, tristeţe şi melancolie faţă de ce am pierdut sau teamă faţă de un viitor imprevizibil.
Şi aşa este „uneori stam singuri si prosti si ne minunam cat de frumosi si de destepti suntem acolo sus si cum nu ne intelege nimeni... si intradevar de cele mai multe ori „Suntem orbiti de propria vanitate..”.
@smalldot: multumesc mult de vizita si aprecieri
@catalink: a fost o intamplare. :) nu toata lumea gaseste masini de politie, ce plm!
@wind: salutari si stai fara grija: eul nu se pierde, eul se transforma!
@aiKo: inspirat raspuns si multumesc pentru interesul cu care ma urmaresti in ultima vreme. Am rugamintea cand mai citezi alte surse sa pui si ghilimelele sau chiar sa dai sursa. M-a intrigat sintagma "travaliu de doliu" si la o cautare pe google am ajuns aici: http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/fiecare-inceput-este-si-un-sfarsit/
si in toata degringolada asta, uiti ca vorbesti celorlati... despre tine.
ce mai conteaza cum suntem
ce mai conteaza ce nu suntem
sau ce am uitat sa fim...
cand toate se repeta cu un scop.
de a ARDE, important e sa nu scuipam flacari prematur.
Post a Comment